simit definitie

10 definiții pentru simit

SIMÍT, simiți, s. m. Covrig turtit făcut din cocă mai moale, presărat cu semințe de susan. – Din tc. simit.
SIMÍT, simiți, s. m. Un fel de covrig turtit făcut din cocă mai moale decât a covrigilor obișnuiți, presărat cu semințe de susan. – Din tc. simit.
SIMÍT, simiți, s. m. (Învechit, mai ales la pl.) Un fel de covrigi turtiți, făcuți din cocă moale. Ca răsplată, puneam mînă de la mînă și cinsteam pe Moțăt cu bragă, alviță și simiți. HOGAȘ, H. 74. Dacă mama îmi dădea un ban de trei, ca să-mi iau un simit, eu mă uitam în ghiozdan: de aveam felia de pîine, sănătate bună, aveam ce mînca... Ce-ți trebuia simiți? Și puneam banul bine. DELAVRANCEA, H. T. 17. Stan vine, aducînd pe cap o tabla rotundă și încărcată cu covrigi, simiți, plăcinte etc. ALECSANDRI, T. 135. ◊ (La sg. cu sens colectiv) Îl mîngîiam și îi dădeam cîteva parale turcești ca să cumpere halviță și simit. ALECSANDRI, C. 195.
simít s. m., pl. simíți
simít s. m., pl. simíți
SIMÍT s. v. susan.
simít (-ți), s. m. – Un fel de covrig. – Mr. simită, megl. simit. Tc. (arab.) simit (Roesler 602; Eguilaz 23; Șeineanu, II, 322; Lokotsch 1814; Ronzevalle 102), cf. ngr. σιμίτι, alb., bg., sb. simit, sp. acemite. – Der. simigiu (mr. simigi), s. m. (persoană care face simiți), din tc. simitci, ngr. σιμιτζής, bg. simidzija; simigerie, s. f. (local unde se fac și se vînd covrigi, plăcinte etc.).
simit m. pesmet moale: să cumpere alviță și simit GHICA. [Turc. SIMIT, covrig].
simít m. (turc. simit și simid, ar. semit, d. ngr. semidali, vgr. semidalis, nișaștea. D. turc. vine ngr. simiti, bg. sîrb. simit). Sud. Un fel de prăjitură populară făcută dintr’un aluat maĭ moale, cam ca cozonacu, dar nu așa de galben, și cu fața lustruită și presărată cu zahăr. Are forma lungăreață și se vindea (pînă la 1916) cu 5 bani bucata. V. covrig.
simit s. v. SUSAN.

simit dex

Intrare: simit
simit substantiv masculin