Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru siminic

SIMIN├ŹC s. m. v. siminoc.
SIMIN├ôC, siminoci, s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse ├«n capitule, care ├«╚Öi p─âstreaz─â culoarea ╚Öi aspectul natural ╚Öi dup─â ce se usuc─â (Helichrysum arenarium). [Var.: simin├şc s. m.] ÔÇô Cf. ucr. semenjak.
SIMIN├ŹC s. m. v. siminoc.
SIMIN├ôC, siminoci, s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse ├«n capitule, care ├«╚Öi p─âstreaz─â culoarea ╚Öi aspectul natural ╚Öi dup─â ce se usuc─â (Helichrysum arenarium). [Var.: simin├şc s. m.] ÔÇô Cf. ucr. semenjak.
SIMIN├ŹC s. m. v. siminoc.
SIMIN├ôC s. n. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, care ├«╚Öi p─âstreaz─â aspectul natural ╚Öi dup─â ce se usuc─â; cre╚Öte prin locuri nisipoase (Helichrysum arenarium). Cum se cheam─â ierbile celea care par ├«mpletite ╚Öi la v├«rf g─âit─ânite? -... Lobod─â ╚Öi drob, v├«zdroag─â ╚Öi siminoc. ODOBESCU, S. III 173. Foaie verde siminoc, Zis-a badea s─â nu joc P├«nÔÇÖ la storsu vinului, C├«nd voi fi mireasa lui. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 142. ÔÇô Variante: simin├şc, siminici (TEODORESCU, P. P. 588, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 150), semen├şc (HODO╚ś, P. P. 110) s. m.
!simin├│c s. m., pl. simin├│ci
simin├│c s. m., pl. simin├│ci
SIMINÓC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.
SIMINÓC s. v. parpian.
simin├│c (-ci), s. m. ÔÇô Plant─â (Gnaphalium arenarium). ÔÇô Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje ÔÇ×GnaphaliumÔÇŁ (Cihac, II, 344), confundat─â cu bg. semennik, sb. semenjuk ÔÇ×ramur─â p─âstrat─â pentru s─âm├«n╚Ť─âÔÇŁ (Candrea), pentru c─â florile ei se nu se ve╚Ötejesc (se folose╚Öte mult ca podoab─â la icoane).
SIMINÓC ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin
siminoc m. Bot. numele popular al imortalei: au cules din cale funebru siminoc AL. [Buc. semenic, siminic = bulg. SMIN, siminic].
simin├│c ╚Öi -├│g (Munt.), semen├şc (Ban.) ╚Öi simin├şc (Trans. Mold.) m. (bg. rus. siemenik, semincer). O buruian─â din familia compuselor, cu flor─ş mic─ş galbene dispune ├«n capitule ╚Öi care cre╚Öte pe dealur─ş nisipoase (helichrysum [sa┼ş gnaphalium] arenarium). - Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la v─âpsit ├«n galben deschis. V. plevai╚Ť─â.
SIMINOC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) m─ârgic─â.
siminoc s. v. PARPIAN.
simin├şc, s.m. ÔÇô (bot.) Plant─â erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysum arenasium): ÔÇ×P─â cel c├ómp cu siminicÔÇŁ (Papahagi, 1925: 259). ÔÇô Var. a lui siminoc (< ucr. semenjak, DEX).
simin├şc, s.m. ÔÇô (bot.) Plant─â erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysum arenasium). ÔÇ×P─â cel c├ómp cu siminicÔÇŁ (Papahagi 1925: 259). ÔÇô Cf. ucr. semenjak (DEX).
SIMINIC subst. (plant─â). 1. Siminichioae, Safta (Tec II). 2. Siminicescu, Oprea (AO XVIII 148).
GNAPHALIUM L., GNAFALIUM, SIMINOC, fam. Compositae. Gen originar din sudul Europei, cca 148 specii, vivace. Frunze albe-argintii, păroase. Plantă înaltă de 40-50 cm. Flori sesile pe un receptacul comun, convex, adunate în calatidii, înconjurate de un involucru cu foliole externe lanate și cele interne glabre, albe, maro-închis, roz, galbene-deschis. Florile radiale dispuse în mai multe serii.

Siminic dex online | sinonim

Siminic definitie

Intrare: siminoc
siminic
siminoc substantiv masculin
Intrare: Siminic
Siminic