SIMILITÚDINE, similitudini, s. f. 1. Potrivire, asemănare, identitate (între două lucruri sau două acțiuni). 2. (Fiz.; Tehn.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într-o corespondență parțială sau totală, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale mărimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen. 3. (Mat.) Asemănare. – Din fr. similitude, lat. similitudo, -inis.

SIMILITÚDINE, similitudini, s. f. 1. Potrivire, asemănare, identitate (între două lucruri sau două acțiuni). 2. (Fiz.; Tehn.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într-o corespondență parțială sau totală, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale mărimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen. 3. (Mat.) Asemănare. – Din fr. similitude, lat. similitudo, -inis.

SIMILITÚDINE, similitudini, s. f. Asemănare, potrivire (între două lucruri sau două acțiuni). ♦ (Mat.) Raport care există între două figuri geometrice, cînd una dintre ele este egală cu o figură omoloagă cu cealaltă. Similitudinea triunghiurilor.

similitúdine s. f., g.-d. art. similitúdinii; pl. similitúdini

similitúdine s. f., g.-d. art. similitúdinii; pl. similitúdini

SIMILITÚDINE s. 1. v. potrivire. 2. v. asemănare.

Similitudine ≠ discrepanță, neconcordanță

SIMILITÚDINE s. f. 1. asemănare, potrivire. 2. proprietatea a două fenomene sau obiecte de aceeași natură de a putea fi puse în corespondență biunivocă, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia să poată fi obținute prin amplificare cu anumiți factori a valorilor mărimilor caracteristice celuilalt. ◊ (mat.) corespondență biunivocă între punctele a două figuri sau corpuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant. (< fr. similitude, lat. similitudo)

SIMILITÚDINE ~i f. 1) Relație între două lucruri, fenomene sau acțiuni care seamănă exact; asemănare; analogie. 2) Comparație bazată pe existența unor proprietăți comune între două lucruri. /<lat. similitudo, ~inis, fr. similitude

similitudine f. asemănare.

*similitúdine f. (lat. similitúdo, -údinis). Rar. Asemănare, potrivire în formă.

SIMILITUDINE s. 1. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Există o evidentă ~ între aceste elemente.) 2. (MAT.) asemănare.

similitudine, sin. omeoză.