simigiu definitie

9 definiții pentru simigiu

SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.
SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.
SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde (uneori ca negustor ambulant) simiți, covrigi, plăcinte; covrigar. V. plăcintar. Femeia s-a dus și a așteptat puțin, pînă ce simigiul a scos baclavalele și le-a așezat cu multă miere în tavă. SADOVEANU, D. P. 140. Iată un simigiu cu covrigi și tăvi cu plăcinte. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Poarta școalei era... cam în locul unde s-a ridicat statuia lui Lazăr. Acolo se așezau pe vine, în șir, unul lîngă altul, merari, simigii și bragagii cu tablalele și panerele lor. GHICA, S. 676.
simigíu s. m., art. simigíul; pl. simigíi, art. simigíii (-gi-ii)
simigíu s. m., art. simigíul; pl. simigíi, art. simigíii
SIMIGÍU s. v. covrigar.
simigiu m. cel ce face sau vinde simiți, covrigi, etc.: simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap FIL. [Turc. SIMIDJI].
simigíŭ m. (turc. simitci). Vest. Covrigar.
simigiu s. v. COVRIGAR.

simigiu dex

Intrare: simigiu
simigiu substantiv masculin