8 definiții pentru simfonism
SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. –
Simfonie +
suf. -ism.
SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. –
Simfonie +
suf. -ism.
SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romînesc. ▭ Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 350, 1/3.
SIMFONÍSM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme].
SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme)
SIMFONÍSM n. Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice. /simfonie +suf. ~ism Simfonism dex online | sinonim
Simfonism definitie
Intrare: simfonism
simfonism substantiv neutru