Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru simfonism

SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.
SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.
SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romînesc. ▭ Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.
simfonísm s. n.
simfonísm s. n.
SIMFONÍSM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme].
SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme)
SIMFONÍSM n. Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice. /simfonie +suf. ~ism

simfonism definitie

simfonism dex

Intrare: simfonism
simfonism substantiv neutru