SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.

SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.

SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romînesc. ▭ Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.

simfonísm s. n.

simfonísm s. n.

SIMFONÍSM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme].

SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme)

SIMFONÍSM n. Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice. /simfonie +suf. ~ism