Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru simfonie

SIMFON├ŹE, simfonii, s. f. 1. (├Än trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compozi╚Ťie muzical─â instrumental─â (cu soli╚Öti, cor); (sens curent) compozi╚Ťie muzical─â ampl─â pentru orchestr─â, care cuprinde de obicei trei sau patru p─âr╚Ťi. ÔŚŐ Simfonie concertant─â = compozi╚Ťie muzical─â rezultat─â din ├«mbinarea simfoniei ╚Öi a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concur─â la producerea unui anumit efect; spec. ├«mbinare armonioas─â de culori. ÔÇô Din lat. symphonia, fr. symphonie.
SIMFON├ŹE, simfonii, s. f. 1. (├Än trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compozi╚Ťie muzical─â instrumental─â (cu soli╚Öti, cor); (sens curent) compozi╚Ťie muzical─â ampl─â pentru orchestr─â, care cuprinde de obicei trei sau patru p─âr╚Ťi. ÔÖŽ Simfonie concertant─â = compozi╚Ťie muzical─â rezultat─â din ├«mbinarea simfoniei ╚Öi a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concur─â la producerea unui anumit efect; spec. ├«mbinare armonioas─â de culori. ÔÇô Din lat. symphonia, fr. symphonie.
SIMFON├ŹE, simfonii, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â, care cuprinde, de obicei, patru p─âr╚Ťi, contrast├«nd ├«ntre ele. Ai scris o simfonie? ÔÇô Sigur. ╚Üi-am spus c─â-i compozitor. ÔÇô O simfonie ├«n patru p─âr╚Ťi. SEBASTIAN, T. 299. ÔŚŐ (├Än imagini poetice) Din dep─ârtare, de undeva, se r├«dica, domol deocamdat─â, simfonia de pretutindeni a rev─ârsatului zilei. HOGA╚ś, DR. II 109. Iubire e ├«n razele de soare ╚śi farmec ├«n a codrului fanfar─â... ╚śi-s fericit c-am fost o clip─â-n stare S─â simt, ├«n marea lumii simfonie, A g├«ndurilor mele ├«ntrupare. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 79. Auzi tu imensa simfonie a t─âcerii? DEMETRESCU, O. 144. ÔŚŐ Simfonie concertant─â v. concertant. ÔÖŽ Fig. ├Ämbinare armonioas─â de culori. Ora╚Öul era preg─âtit pentru s─ârb─âtoarea de a 2-a zi. Peste tot o simfonie de ro╚Öu ╚Öi jocuri de lumini. SAHIA, U.R.S.S. 23.
simfon├şe s. f., art. simfon├şa, g.-d. art. simfon├şei; pl. simfon├şi, art. simfon├şile
simfon├şe s. f., art. simfon├şa, g.-d. art. simfon├şei; pl. simfon├şi, art. simfon├şile
SIMFON├ŹE s. v. acord, aranjament, armonie, combina╚Ťie, concordan╚Ť─â, contract, conven╚Ťie, echilibru, ├«n╚Ťelegere, ├«nvoial─â, ├«nvoire, leg─âm├ónt, pact, potrivire, propor╚Ťie, propor╚Ťionalitate, simetrie, tranzac╚Ťie.
SIMFON├ŹE s.f. 1. Compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â, care cuprinde de obicei patru p─âr╚Ťi. 2. (Fig.) ├Ämbinare armonioas─â de culori. [Gen. -iei. / < fr. symphonie, it. sinfonia, cf. lat., gr. symphonia].
SIMFON├ŹE s. f. 1. compozi╚Ťie muzical─â ampl─â pentru orchestr─â, care cuprinde de regul─â patru p─âr╚Ťi. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; ├«mbinare armonioas─â de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia)
simfon├şe (-├şi), s. f. ÔÇô 1. Compozi╚Ťie muzical─â ampl─â. 2. (├Änv.) Acord. ÔÇô Mr. sinfunie. Fr. symphonie ╚Öi mai ├«nainte din ngr. ¤â¤ů╬╝¤ć╬┐╬Ż╬»╬▒ (G├íldi 251). ÔÇô Der. simfonic, adj., din fr. symphonique.
SIMFON├ŹE ~i f. 1) Compozi╚Ťie muzical─â ampl─â pentru orchestr─â, const├ónd din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concureaz─â la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei] /<lat. symphonia, fr. symphonie, it. sinfonia
simfonie f. 1. ├«mpreunare de sunete muzicale.; 2. concert de instrumente de muzic─â; 3. compozi╚Ťiune de muzic─â destinat─â a fi executat─â cu instrumente ├«ntrÔÇÖun concert: 4. instrumente cu coarde ├«ntrÔÇÖo orchestr─â, ├«n opozi╚Ťiune cu instrumente de v├ónt, ce produc armonie.
*sinfon├şe f. (vgr. s├Żmphonia, de s├Żn, ├«mpreun─â, ╚Öi phon├ę, voce V. caco-fonia, fonic, cimpo─ş). Potriveal─â de sunete, ├«mpreunare de sunete muzicale. Concert de instrumente muzicale. Compozitiune muzical─â p. orhestr─â ├«n formula sonate─ş ╚Öi care cuprinde: 1) un allegro, 2) un adagio, largo sa┼ş andante, 3) un menuet or─ş scherzo, 4) un finale ├«n rondel sa┼ş allegro vi┼ş: sinfoniile lu─ş Haydn, Mozart, Beethoven.
simfonie s. v. ACORD. ARANJAMENT. ARMONIE. COMBINAȚIE. CONCORDANȚĂ. CONTRACT. CONVENȚIE. ECHILIBRU. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. PACT. POTRIVIRE. PROPORȚIE. PROPORȚIONALITATE. SIMETRIE. TRANZACȚIE.
simfonie (< gr. ¤â¤ů╬╝¤ć¤ë╬Ż╬»╬▒; it. sinfonia; fr., engl. symphonie; germ. Symphonie; Sinfonie), specie a genului (I, 1) simfonic cristalizat─â ├«n perioada clasicismului*, reprezent├ónd transpunerea ciclului (I, 2) sonatei* ╚Öi a formei de sonat─â ├«n scritura pentru orchestr─â*. Termenul s. dob├ónde╚Öte sensul de muzic─â instr. colectiv─â ├«ncep├ónd cu sec. 17 (v. sinfonia (II)). Influen╚Ťat─â, p├ón─â c─âtre 1750, de sinfonia de oper─â*, s. se dezvolt─â de la aceast─â dat─â autonom, angrenat─â ├«ntr-un amplu proces evolutiv, ce cuprinde: a) perfec╚Ťionarea tehnicii instr.; b) dezvoltarea aparatului orch.; c) substituirea ÔÇô ├«n muzica orch. ÔÇô a scriiturii contrapunctice* de tip baroc prin monodia (2) acompaniat─â; d) conturarea formei de sonat─â simultan ├«n muzica de camer─â* ╚Öi ├«n lucr─ârile pentru orch. S. ajunge s─â desemneze o lucrare orch. de mare ├«ntindere, structurat─â ├«ntr-un ciclu de trei sau patru mi╚Öc─âri (3) ÔÇô prima av├ónd obligatoriu form─â de sonat─â ÔÇô ├«n etapa premerg─âtoare clasicismului vienez. Men╚Ťion─âm c├óteva contribu╚Ťii aduse de compozitori apar╚Ťin├ónd ╚Öcolii de la Mannheim*, ╚Öcolii preclasice vieneze*, ╚Öcolii it., fiilor lui Bach. Stamitz ╚Öi Cannabich instaureaz─â bi-tematismul ╚Öi consacr─â menuetul* ca parte a treia a ciclului simf.; vienezul G.M. Monn scrie, ├«n 1740, prima s. ├«n patru mi╚Öc─âri; it. Sammartini utilizeaz─â resurse contrapunctice ├«n scriitura omofon─â; C. Ph. E. Bach amplific─â dezvoltarea tematic─â; fr. Gossec accentueaz─â opozi╚Ťia tematic─â ╚Öi echilibreaz─â expozi╚Ťia* printr-o repriz─â* integral─â. Tiparul ciclului simfonic este fixat de Joseph Haydn: introducere lent─â; I. Allegro ÔÇô ├«n form─â de sonat─â; II. Andante ├«n form─â de lied* sau tem─â* cu varia╚Ťiuni*. III. Menuet ├«n form─â de lied tripartit compus (menuet ÔÇô trio (3) ÔÇô menuet). IV. Allegro (Presto) ├«n form─â de rondo* sau sonat─â. ├Än construc╚Ťia primei mi╚Öc─âri este caracteristic─â pentru Haydn utilizarea unor teme de factur─â pop.; lipsa unui contrast tematic evident (uneori, acela╚Öi material tematic, transpus ├«n tonalitatea (2) dominantei*, ├«ndepline╚Öte func╚Ťia de idee secund─â), dezvolt─âri* reduse. W.A. Mozart d─â mai mare amploare fiec─ârei p─âr╚Ťi a ciclului simf. iar ├«n cadrul formei de sonat─â aduce un grup tematic secund ├«n tonalitatea dominantei, construie╚Öte dezvolt─ârile pe baza materialului tematic din expozi╚Ťie ╚Öi atinge tonalitatea reprizei prin secven╚Ťe (II, 2) modulatorii cromatice*. ├Än crea╚Ťia lui L. von Beethoven, s. ajunge la o structur─â complex─â ╚Öi dramatic─â, dezvolt├óndu-se a) ├«n planul construc╚Ťiei ciclului simfonic, b) ├«n direc╚Ťia amplific─ârii formei de sonat─â ╚Öi c) ├«n planul orchestra╚Ťiei*, astfel: a) ├«n alc─âtuirea ciclului simfoniei, Beethoven substituie Menuetul prin Scherzo*, opereaz─â salturi la tonalit─â╚Ťi ├«ndep─ârtate de la o mi╚Öcare la alta, trateaz─â cu mai mare libertate partea a doua (├«n Simf. a VIII-a ÔÇô Allegretto scherzando), introduce corul ├«n finalul Simf. a IX-a, impregneaz─â cu elemente ale formei de sonat─â celelalte structuri, ob╚Ťin├ónd forme hibride de tipul lied-sonat─â sau rondo-sonat─â; b) ├«n cadrul formei de sonat─â, expozi╚Ťia cuprinde un grup tematic secund amplu (├«n general divizat ├«n patru sec╚Ťiuni: I. desf─â╚Öurare melodic─â, II. ascensiune dinamic─â, III. punct culminant ╚Öi IV. concluzie), dezvoltarea, amplificat─â ╚Öi mai intens elaborat─â, con╚Ťine uneori o tem─â proprie iar repriza* adi╚Ťioneaz─â adesea o Coda* ├«n care sunt reluate procese dezvoltatoare (ÔÇ×dezvoltare terminal─âÔÇŁ); c) sonoritatea orch. este ├«mbog─â╚Ťit─â prin introducerea unor instr. cu timbru* particular, coloristic ÔÇô c. fag., fl. piccolo, triunghi*, talgere*, tob─â* mare ÔÇô printr-o mai mare mobilitate conferit─â corzilor grave, prin ├«nglobarea trb. ╚Öi acordarea unor func╚Ťii melodice al─âmurilor (utilizate anterior doar ├«n sus╚Ťinerea arm.) ╚Öi, ├«n general, printr-o mare solicitare a resurselor tehnice ale instrumenti╚Ötilor. ├Än sec. 19, genul simfonic cunoa╚Öte o deosebit─â ├«nflorire, s. dezvolt├óndu-se ├«n paralel cu alte specii simf. (Poemul* simfonic, rapsodia, uvertura* de concert*) de la care asimileaz─â elemente specifice (program literar, teme folclorice). Se manifest─â o nou─â concep╚Ťie asupra ciclului simf., privit nu ca o suit─â de unit─â╚Ťi independente ci ca un ├«ntreg, unificat fie printr-un program literar (v. programatic─â, muzic─â) (ex. Berlioz, Simf. fantastic─â; Listz, Simf. ÔÇ×FaustÔÇŁ ╚Öi Simf. ÔÇ×DanteÔÇŁ; Ceaikovski, Simf. ÔÇ×ManfredÔÇŁ), fie prin intermediul unor teme ciclice* (C. Frank, Simf. ├«n re minor; Ceaikovski, Simf. a V-a; Berlioz, Simf. ÔÇ×FantasticaÔÇŁ), fie prin atmosfera unitar─â pe care o confer─â structurile melodice ╚Öi formulele ritmice variate provenite din muzica folcloric─â ╚Öi ├«ncorporate scriiturii simf. de F. Mendelssohn-Bartholdy ╚Öi compozitorii ╚Öcolilor na╚Ťionale (B. Smetana, A. Dvor├ík, N. Rimsky-Korsakov ╚Ö.a.). Chiar atunci c├ónd tiparele clasice ale ciclului simf. ╚Öi formei de sonat─â sunt nealterate, ideile muzicale se desf─â╚Öoar─â pe suprafe╚Ťe ample, antren├ónd dilatarea dimensiunilor temporale ale p─âr╚Ťilor ╚Öi sonorit─â╚Ťii orch. puternice, care s─â le sus╚Ťin─â (de ex. s. compozitorilor Fr. Schubert, R. Schumann, J. Brahms, G. Mahler). Orch. simf. utilizat─â de romantici atinge propor╚Ťii impresionante. Ponderea o de╚Ťin ├«n continuare instr. de coarde, al c─âror num─âr se m─âre╚Öte considerabil; celelalte compartimente timbrale se ├«mbog─â╚Ťesc prin includerea unor instr. care completeaz─â familiile coloristice existente (de ex. ├«n afara cl. ├«n la sau si bemol este introdus cl. mic ├«n mi bemol sau cl. bas., etc.); cre╚Öte rolul acordat instr. de alam─â (Berlioz, Bruckner, Mahler, cultiv─â cu predilec╚Ťie sonorit─â╚Ťile puternice ale fanfarelor) ╚Öi al instr. de percu╚Ťie*. Exemple notabile de ansambluri vocal-instr. gigantice sunt reunirea a patru coruri ╚Öi a patru orch. pentru intonarea Recviem-ului de Berlioz, sau Simf. a VIII-a de G. Mahler, compus─â pentru opt soli╚Öti, dou─â coruri mixte, un cor de copii ╚Öi o ampl─â orch. simf. ÔÇô supranumit─â ÔÇ×Simf. celor o mieÔÇŁ. Dintre modalit─â╚Ťile de abordare a s. proprii compozitorilor sec. 20, merit─â men╚Ťionate dou─â: a) respectarea structurilor ciclului simfonic ╚Öi a formei de sonat─â ├«ntr-o concep╚Ťie total─â l─ârgit─â ╚Öi o scriitur─â sobr─â omofon-polifon─â, atitudine specific─â autorilor neoclasici (Hindemith, Honegger ╚Ö.a.); b) introducerea unor procedee noi de organizare a vocabularului sonor ca ╚Öi o accep╚Ťiune diferit─â a ciclului simf. (devenit fie ÔÇ×fresc─âÔÇŁ simfonic─â ÔÇô simf. ÔÇ×TurangalilaÔÇŁ de O. Messiaen ÔÇô fie suit─â de piese independente ÔÇô ÔÇ×Simf. psalmilorÔÇŁ de Stravinski) men╚Ťin├óndu-se din forma de sonat─â ideea opozi╚Ťiei unor structuri diferite care genereaz─â un proces dezvolt─âtor, transforma╚Ťional.
simfonie concertant─â, compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â* ╚Öi instrumente soliste*, situ├óndu-se ├«ntre simfonia* propriu-zis─â ╚Öi concertul (2) instrumental. Acest gen apare pe la mijlocul sec. 18 ├«n crea╚Ťia compozitorilor apar╚Ťin├ónd ╚Öcolilor de la Mannheim* ╚Öi Paris, ca o prelungire a vechiului concerto grosso* adaptat la condi╚Ťiile orch. simf. ╚Öi ale unei tehnici instr. de virtuozitate. S. celebre au scris Haydn (ob., fg., fl., v. cel. ╚Öi orch.) ╚Öi Mozart (ob., cl., corn, fg. ╚Öi orch.; vl., viol─â ╚Öi orch.). Ulterior titulatura dispare, dar ar putea fi considerat─â ca apar╚Ťin├ónd aceluia╚Öi gen de lucr─âri: Beethoven (c. triplu concert), Concert pentru vl., vcl., pian ╚Öi orch. de Brahms (v. dublu concert) ╚Öi Simfonia spaniol─â de Lalo. ├Än crea╚Ťia contemporan─â reapar s.c., lucr─âri ├«n care echilibrul dintre solist (sau grupul de soli╚Öti) ╚Öi orch. se stabile╚Öte ├«n favoarea acestuia din urm─â: Enescu (v. cel ╚Öi orch.), Lipatti (2 piane ╚Öi orch.), Ibert (ob. ╚Öi orch.), Fr. Martin (Mic─â s. pentru hf., clav., pian ╚Öi 2 orch. de coarde). Szymanowski (pian ╚Öi orch.), Prokofiev (v. cel. ╚Öi orch.).

Simfonie dex online | sinonim

Simfonie definitie

Intrare: simfonie
simfonie substantiv feminin