simfonic definitie

13 definiții pentru simfonic

SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.
SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.
SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -e, adj. Care ține de simfonie; cu însușirile simfoniei. Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Fig. Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. ◊ (Adverbial) O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. (Fig.) E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.
simfónic adj. m., pl. simfónici; f. simfónică, pl. simfónice
simfónic adj. m., pl. simfónici; f. sg. simfónică, pl. simfónice
SIMFÓNIC adj. v. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.
SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].
SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. care aparține simfoniei; cu însușiri de simfonie; o poem ~ (și s. n.) = compoziție instrumentală având un conținut cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. (fig.) armonios, melodios. (< fr. symphonique)
SIMFÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. ◊ Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. /<fr. symphonique, it. simfonico
*sinfónic, -ă adj. (d. sinfonie. V. caco- și eŭ-fonic). Relativ la sinfonie, de sinfonie: concert sinfonic. Adv. cu sinfonie.
simfonic adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS.
vocál-simfónic, -ă adj. (muz.) Care se cântă cu vocea și cu orchestra simfonică ◊ „Compozitorul a făurit un limbaj care a încorporat stilului vocal-simfonic elementele cântecului de masă până la fuziunea deplină.” I.B. 10 V 61 p. 3 (din vocal + simfonic)
tablou simfonic v. programatică, muzică.

simfonic dex

Intrare: simfonic
simfonic adjectiv