SIMBRIOÁRĂ, simbrioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui simbrie (1). [Pr.: -bri-oa-] – Simbrie + suf. -oară.

SIMBRIOÁRĂ, simbrioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui simbrie (1). [Pr.: -bri-oa-] – Simbrie + suf. -oară.

SIMBRIOÁRĂ, simbrioare, s. f. (Popular) Diminutiv al lui simbrie. De cîți ani tu m-ai slujit, Simbrioara ți-am plătit. TEODORESCU, P. P. 558.

simbrioáră (pop.) (-bri-oa-) s. f., g.-d. art. simbrioárei; pl. simbrioáre

simbrioáră s. f. (sil. -bri-oa-), g.-d. art. simbrioárei; pl. simbrioáre

SIMBRIOÁRĂ s. v. lefușoară.

simbrioară s. v. LEFUȘOARĂ.