Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru simbolism

SIMBOL├ŹSM s. n. 1. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ÔÖŽ Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent literar ╚Öi artistic, constituit ├«n Fran╚Ťa ├«n 1885 ╚Öi r─âsp├óndit apoi ├«n toate literaturile europene, ap─ârut ca o reac╚Ťie la parnasianism ╚Öi care, consider├ónd lumea ca un ansamblu de simboluri, a c─âutat s─â le descifreze, intuind rela╚Ťiile intime dintre lucruri, fenomene ╚Öi sufletul omenesc; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. ÔŚŐ Simbolism fonetic = capacitate a structurii fonetice a unui cuv├ónt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a ├«nt─âri no╚Ťiunea pe care o desemneaz─â sau o anumi╚Ť─â atitudine fa╚Ť─â de ea; leg─âtur─â dintre un sunet sau un grup de sunete ╚Öi o anumit─â idee. ÔÇô Din fr. symbolisme.
SIMBOL├ŹSM s. n. 1. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ÔÖŽ Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic ├«n literatura ╚Öi arta universal─â, constituit la sf├ór╚Öitul secolului XIX, potrivit c─âruia valoarea fiec─ârui obiect ╚Öi fenomen din lumea ├«nconjur─âtoare poate fi exprimat─â ╚Öi descifrat─â cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. ÔŚŐ Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuv├ónt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a ├«nt─âri no╚Ťiunea pe care o desemneaz─â sau o anumit─â atitudine fa╚Ť─â de ea; leg─âtur─â dintre un sunet sau un grup de sunete ╚Öi o anumit─â idee. ÔÇô Din fr. symbolisme.
SIMBOL├ŹSM s. n. 1. Mi╚Öcare literar─â care a ├«mpins p├«n─â la ultima limit─â principiul autonomiei artei (renun╚Ť├«nd ├«n poezie la orice con╚Ťinut logic ╚Öi tematic, la nara╚Ťiune ╚Öi la descriere), a ├«ndreptat inspira╚Ťia spre ad├«ncurile nediferen╚Ťiate ale vie╚Ťii suflete╚Öti ╚Öi a ├«ncercat, cu ajutorul simbolurilor, s─â stabileasc─â coresponden╚Ťe ├«ntre fenomenele universului fizic ╚Öi cele ale lumii morale, eliber├«nd ├«n acelea╚Öi timp versul de rigorile tradi╚Ťionalismului clasic ╚Öi c─âut├«nd, prin melodie ╚Öi armonie verbal─â, s─â-l apropie de muzic─â. 2. Curent filozofic idealist, dup─â care leg─âtura dintre idei nu presupune raporturi de la cauz─â la efect, ci de la simbol la lucrul reprezentat de acesta, toat─â g├«ndirea reduc├«ndu-se la cunoa╚Öterea simbolurilor realit─â╚Ťii.
simbol├şsm s. n.
simbol├şsm s. n.
SIMBOL├ŹSM s.n. 1. Curent ├«n arta ╚Öi literatura universal─â, de la sf├ór╚Öitul sec. XIX ╚Öi ├«nceputul sec. XX, care a ├«ncercat, cu ajutorul simbolurilor, s─â stabileasc─â coresponden╚Ťe ├«ntre fenomenele universului fizic ╚Öi cele ale lumii morale, eliber├ónd totodat─â versul de rigorile tradi╚Ťionalismului clasic ╚Öi c─âut├ónd prin melodie ╚Öi armonie verbal─â s─â-l apropie de muzic─â. ÔÖŽ (├Än artele plastice) Practicarea unei arte ideiste ╚Öi sintetiste ├«n spiritul simbolismului literar. 2. Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuv├ónt de a sugera sau a ├«nt─âri no╚Ťiunea pe care o desemneaz─â. 3. Curent filozofic idealist potrivit c─âruia leg─âtura dintre idei nu presupune raporturi de la cauz─â la efect, ci de la simbol la obiectul reprezentat de acesta, g├óndirea reduc├óndu-se doar la cunoa╚Öterea simbolurilor realit─â╚Ťii. [< fr. symbolisme].
SIMBOL├ŹSM s. n. 1. sistem de simboluri destinate a interpreta fapte sau a exprima credin╚Ťe. 2. curent ├«n literatur─â ╚Öi art─â, de provenien╚Ť─â francez─â, de la sf├ór╚Öitul sec. XIX ╚Öi ├«nceputul sec. XX, care a ├«ncercat, cu ajutorul simbolurilor, s─â stabileasc─â coresponden╚Ťe ├«ntre fenomenele universului fizic ╚Öi cele ale lumii spirituale, eliber├ónd totodat─â versul de rigorile tradi╚Ťionalismului clasic ╚Öi c─âut├ónd prin melodie ╚Öi armonie verbal─â s─â-l apropie de muzic─â. 2. ~ fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuv├ónt de a sugera sau ├«nt─âri no╚Ťiunea pe care o desemneaz─â sau o anumit─â atitudine fa╚Ť─â de ea. (< fr. symbolisme)
SIMBOL├ŹSM n. (la sf├ór╚Öitul sec. XIX ╚Öi ├«nceputul sec. XX) Curent ├«n literatur─â ╚Öi art─â, care c─âuta s─â sugereze, prin valoarea muzical─â ╚Öi simbolic─â a cuvintelor, nuan╚Ťele cele mai subtile ale vie╚Ťii interioare. /<fr. symbolisme
simbolism n. 1. totalitatea simboalelor proprii unei religiuni; 2. ╚Ötiin╚Ť─â care expune ╚Öi explic─â aceste simboale; 3. curent poetic ├«n Fran╚Ťa pela finele secolului al XIX-lea, care, prin reac╚Ťiune ├«n contra artei parnasienilor, a c─âutat s─â exprime tainicile raporturi ale lucrurilor cu sufletul nostru. Un curent simbolist sÔÇÖa ivit ╚Öi la noi la ├«nceputul secolului al XX-lea ca o reac╚Ťiune ├«n contra poporanismului (v. aceast─â vorb─â).
*simbol├şzm n., pl. e (d. simbol). Sistema simbolelor destinate a aduce aminte faptele sa┼ş a exprima credin╚Ťele. O pornire a unor poe╚Ť─ş care, pin ac╚Ťiune contra parnasienilor, caut─â s─â reprezinte lucrurile numa─ş pin ide─ş simbolice ca s─â provoace anumite st─âr─ş suflete╚Öt─ş ╚Öi care, de ace─şa, se mi╚Öc─â de multe or─ş ├«n sfera viziunilor ╚Öi visurilor ╚Öi atribue mare valoare sunetulu─ş cuvintelor (Reprezentan╚Ť─ş principal─ş ├«n Francia: Villiers de lÔÇÖIsle-Adam, Verlaine, Mallarm├ę, Mor├ęas, Regnier, Maeterlinck, Vi├ęl├ę-Griffin; ├«n Germania ma─ş ales: Hofmannsthal, D├Ârmann ╚Ö.a. ╚Öi, ├«n parte, ╚Öi Dehmel).
SIMBOL├ŹSM (< fr.) s. n. 1. Curent literar ap─ârut ├«n Fran╚Ťa ├«n 1885 ╚Öi r─âsp├óndit apoi ├«n toate literaturile europene. Anun╚Ťat prin unele laturi ale romantismului t├órziu (Novalis, Tieck, E. A. Poe, G├ęrard de Nerval), dar mai ales prin poezia lui Baudelaire, s. a ap─ârut ca o reac╚Ťie fa╚Ť─â de tendin╚Ťele pozitiviste, de scientismul naturalist ╚Öi de ÔÇ×obiectivismulÔÇŁ parnasienilor. Consider├ónd lumea real─â drept un ansamblu de simboluri, senza╚Ťiile nefiind dec├ót semne ale ideilor ├«n sens platonician, poetul simbolist caut─â s─â interpreteze semnifica╚Ťiile profunde ale lumii intuind ├«n corela╚Ťiile acestor semnifica╚Ťii unitatea ideal─â a Universului. De aici interesul pentru poezia sinestezic─â a ÔÇ×coresponden╚ŤelorÔÇŁ. Cultiv├ónd valen╚Ťele muzicale ale cuv├óntului, virtualit─â╚Ťile sale incantatorii ╚Öi sugestive, orchestra╚Ťia savant─â a versifica╚Ťiei, s. a investigat zone tematice noi, specifice (ora╚Öul tentacular, taverna, spleenul ╚Öi nevrozele, nostalgia plec─ârilor, melancoliile autumnale etc.). Mi╚Öcare artistic─â complex─â, neomogen─â, s. a ├«nglobat tendin╚Ťe ╚Öi grup─âri diverse, de la poe╚Ťii ÔÇ×blestema╚ŤiÔÇŁ (Rimbaud, Corbi├Ęre, Mallarm├ę, Verlaine), care au premers de fapt constituirea curentului, p├ón─â la grupul simbolist propriu-zis (G. Kahn. Vi├ęl├ę-Griffin, Stuart Merill) ╚Öi la ÔÇ×instrumentalismulÔÇŁ lui Ren├ę Ghil. ├Än celelalte ╚Ť─âri europene, s. a cunoscut tr─âs─âturile distincte, condi╚Ťionate de tradi╚Ťiile literaturilor na╚Ťionale, fiind reprezentat, printre al╚Ťii, de Verhaeren, Rodenbach, Swinburne, T. S. Elliot, Yeats, Rilke, Trakl, Block, Esenin, Briusov, Rub├ęn Dario, M. Machado y Ruiz, Ungaretti, Montale. ├Än literatura rom├ón─â s. a fost anun╚Ťat de crea╚Ťia lui Macedonski (care l-a ╚Öi teoretizat) ╚Öi de revista ╚Öi cenaclul s─âu ÔÇ×LiteratorulÔÇŁ. Dup─â 1900, s. s-a dezvoltat ├«n climatul literar posteminescian ╚Öi ca o reac╚Ťie antis─âm─ân─âtorist─â, fiind sus╚Ťinut teoretic ├«ndeosebi de Ov. Densusianu. S. rom├ónesc a cultivat ca motive predilecte triste╚Ťea ora╚Öului provincial, dorin╚Ťa evad─ârii ├«n necunoscut, lumea circului, compasiunea pentru dezmo╚Öteni╚Ťii vie╚Ťii etc. ╚Öi a ├«mbog─â╚Ťit tehnica ╚Öi universul poetic, num─âr├ónd printre reprezentan╚Ťii s─âi pe: G. Bacovia, I. Minulescu, D. Anghel, ╚śtefan Petic─â, N. Davidescu, Elena Farago, Emil Isac ╚Ö.a. S. literar a avut ecou ╚Öi ├«n artele plastice, unde, resping├ónd spiritul pozitivist ╚Öi observa╚Ťia atent─â a lumii senzoriale manifestate de impresionism, s. se caracterizeaz─â prin primatul acordat imagina╚Ťiei, evoc─ârilor unor tr─âiri afective prin imagini simbolice. Manifestul s., publicat de A. Aurier, ├«n 1891, la Paris, ├«l socotea pe Gauguin drept un reprezentant ideal; G. Moreau, Puvis de Chavannes, O. Redon se ├«ncadreaz─â de asemenea ├«n acest curent. Dezvoltat ├«n mai multe direc╚Ťii, ├«n primul r├ónd a c─âut─ârilor tematice, dar ╚Öi a constituirii unui limbaj plastic specific, s. a adus o serie de contribu╚Ťii originale, care se reg─âsesc ├«n unele manifest─âri artistice de la sf├ór╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20: ╚ścoala de la Pont-Aven, nabi╚Ötii, arta 1900, expresionismul, suprarealismul, pictura metafizic─â ╚Ö.a. Ecouri ale s. se g─âsesc ╚Öi ├«n arta plastic─â rom├óneasc─â, de ex. operele de tinere╚Ťe ale lui ╚śt. Luchian, la D. Paciurea, la Cecilia Cu╚Ťescu-Storck. 2. S. fonetic = capacitate a structurii fonetice a unor cuvinte de a sugera sau de a ├«nt─âri no╚Ťiunea pe care o desemneaz─â sau o anumit─â atitudine fa╚Ť─â de ea, leg─âtura dintre un sunet sau un grup de sunete ╚Öi o anumit─â semnifica╚Ťie; este mai evident la interjec╚Ťii ╚Öi, ├«n special, la onomatopee.
SIMBOLISM FONETIC s. n. + adj. (< fr. symbolisme phon├ętique): considerarea unor sunete ca reprezent├ónd anumite valori, ca de exemplu onomatopeele.

Simbolism dex online | sinonim

Simbolism definitie

Intrare: simbolism
simbolism substantiv neutru
Intrare: simbolism fonetic
simbolism fonetic substantiv neutru (numai) singular