SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Forma de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose.

SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose.

SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Asociere de două sau mai multe organisme de specii diferite, alcătuind o singură viață organică, la care contribuie fiecare. Lichenul este simbioza unei alge și a unei ciuperci.

simbióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. simbiózei; pl. simbióze

simbióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. simbiózei; pl. simbióze

SIMBIÓZĂ s.f. Asociere a două viețuitoare din specii diferite, care își duc viața în comun. ♦ (Fig.) Unire strânsă, intimă; prietenie. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiose, cf. gr. syn – cu, bios – viață].

SIMBIÓZĂ s. f. 1. (biol.) conviețuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2). 2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie. (< fr. symbiose)

SIMBIÓZĂ ~e f. Mod de conviețuire (reciproc avantajos) între două sau mai multe organisme de specii diferite. [G.-D. simbiozei; Sil. -bi-o-] /<fr. symbiose

*simbióză f., pl. e (vgr. sýn, împreună, și bios, vĭață. V. si-, sin-). Șt. nat. Asociatiunea a doŭă saŭ maĭ multor organizme diferite (conviețuire), ceĭa ce le face pasibilă continuarea viețiĭ. V. lichen.

SIMBIÓZĂ (< fr.; {s} gr. syn „cu” + bios „viață”) s. f. Formă de conviețuire a două specii diferite de organisme, de regulă bazată pe relații reciproc favorabile, în care ambele organisme cooperează la satisfacerea nevoilor de hrană (ex. lichenii sunt simbioza unei alge cu o ciupercă). În multe cazuri este o relație obligatorie (participanții nu pot să supraviețuiască independent). Există și s. antagonistă care se manifestă prin parazitism.