Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru simbiotic

SIMBI├ôTIC, -─é, simbiotici, -ce, adj. Care se refer─â la simbioz─â sau la simbion╚Ťi, privitor la simbioz─â sau la simbion╚Ťi; care tr─âie╚Öte ├«n simbioz─â, caracterizat prin simbioz─â. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. symbiotique.
SIMBI├ôTIC, -─é, simbiotici, -ce, adj. Care se refer─â la simbioz─â sau la simbio╚Ťi, privitor la simbioz─â sau la simbio╚Ťi; care tr─âie╚Öte ├«n simbioz─â, caracterizat prin simbioz─â. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. symbiotique.
SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -e, adj. Care trăiește în simbioză. Uredinalele prezintă multă asemănare cu ciupercile simbiotice, iar parazitismul lor obligat poate, cu drept cuvînt, fi considerat ca o formă paralelă a simbiozei. SĂVULESCU, M. U. I 90.
simbi├│tic (-bi-o-) adj. m., pl. simbi├│tici; f. simbi├│tic─â, pl. simbi├│tice
simbi├│tic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. simbi├│tici; f. sg. simbi├│tic─â, pl. simbi├│tice
SIMBIÓTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiotique].
SIMBI├ôTIC, -─é I. adj. 1. referitor la simbioz─â. 2. care tr─âie╚Öte ├«n simbioz─â. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva ╚Öi conserva ├«ntre ei via╚Ťa de societate. (< fr. symbiotique)
SIMBI├ôTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de simbioz─â; propriu simbiozei. /<fr. symbiotique

Simbiotic dex online | sinonim

Simbiotic definitie

Intrare: simbiotic
simbiotic adjectiv
  • silabisire: -bi-o-