SIMBIÓNT, simbionți, s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză; simbiot. [Pr.: -bi-ont] – Din germ. Symbiont.

SIMBIÓNT, simbionți, s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză; simbiot. [Pr.: -bi-ont] – Din germ. Symbiont.

SIMBIÓNT, simbionți, s. m. Plantă sau animal care trăiește în simbioză. Cînd ruginile formează un miceliu difuz, fără să producă spori, ciuperca se comportă față de gazdă ca un simbiont, neproducînd modificări anatomice și fiziologice importante. SĂVULESCU, M. U. I 103.

simbiónt (-bi-ont) s. m., pl. simbiónți

simbiónt s. m. (sil. -bi-ont), pl. simbiónți

SIMBIÓNT s.m. v. simbiot.

SIMBIÓNT s. m. (biol.) organism în simbioză cu altul. (< germ. Symbiont)

SIMBIÓNT ~ți m. Organism care conviețuiește în simbioză cu alt organism. /<germ. Symbiont