Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 843037:

SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre.

Simandră dex online | sinonim

Simandră definitie