silvicultură definitie

14 definiții pentru silvicultură

SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care, cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră. – Din fr. sylviculture.
SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră. – Din fr. sylviculture.
SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul amenajării și exploatării pădurilor.
silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii
silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii
SILVICULTÚRĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.
SILVICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază cultura, amenajarea și exploatarea pădurilor. [< fr. sylviculture, cf. lat. silva – pădure, cultura – cultură].
SILVICULTÚRĂ s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor. 2. ramură a economiei forestiere. (< fr. sylviculture)
SILVICULTÚRĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării, protecției și exploatării pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care include îngrijirea, protecția, cultivarea pădurilor, precum și asigurarea industriei forestiere cu materie primă. [G.-D. silviculturii] /<fr. sylviculture
silvicultură f. cultura pădurilor.
*silvicultúră f., pl. ĭ (lat. silva, pădure, și cultura). Știința culturiĭ și îngrijiriĭ pădurilor.
SILVICULTU s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.
SILVICULTÚRĂ (< fr.; {s} lat. silva „pădure” + cultura „creștere”) s. f. 1. Știință pe care se bazează gospodărirea și cultivarea pădurilor, metodele și procedeele tehnice de sporire a producției forestiere, tehnica plantării și regenerării pădurilor. 2. Ramură a economiei care are ca obiect cultura, refacerea și protecția pădurilor, recoltarea de produse accesorii ale pădurilor (fructe de pădure, plante medicinale etc.), activitățile organizate de vânătoare și cele de pescuit în apele de munte.
SILVI- „pădure”. ◊ L. sylva (silva) „pădure” > fr. sylvi-, engl. id. > rom. silvi-. □ ~col (v. -col1), adj., 1. Relativ la silvicultură. 2. (Despre plante) Care crește în pădure; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în silvicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.

silvicultură dex

Intrare: silvicultură
silvicultură substantiv feminin