silvicol definitie

9 definiții pentru silvicol

SILVÍCOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. – Din fr. sylvicole.
SILVÍCOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. – Din fr. sylvicole.
silvícol adj. m., pl. silvícoli; f. silvícolă, pl. silvícole
silvícol adj. m. pl. silvícoli; f. sg. silvícolă, pl. silvícole
SILVÍCOL, -Ă adj. Referitor la silvicultură. ♦ (Despre plante sau formații vegetale) Care intră în compoziția pădurilor, care trăiește în păduri. [< fr. sylvicole].
SILVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la silvicultură. 2. (despre plante, animale) care crește, trăiește în păduri. (< fr. sylvicole)
SILVÍCOL ~ă (~i, ~e) 1) v. silvic. 2) (despre plante)Care crește, în special, în păduri. /<fr. sylvicole
*silvicól, -ă adj. (lat silvicola, locuitor al pădurilor. V. agricol). De pădure: animale silvicole. Silvic: regimu silvicol.
SILVI- „pădure”. ◊ L. sylva (silva) „pădure” > fr. sylvi-, engl. id. > rom. silvi-. □ ~col (v. -col1), adj., 1. Relativ la silvicultură. 2. (Despre plante) Care crește în pădure; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în silvicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.

silvicol dex

Intrare: silvicol
silvicol adjectiv