SÍLVIC, -Ă, silvici, -ce, adj. Care aparține pădurii sau silviculturii, privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. – Silvă + suf. -ic.

SÍLVIC, -Ă, silvici, -ce, adj. Care aparține pădurii sau silviculturii, privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. – Silvă + suf. -ic.

SÍLVIC, -Ă, silvici, -e, adj. Referitor la pădure și la silvicultură; forestier. Inginer silvic.

sílvic adj. m., pl. sílvici; f. sílvică, pl. sílvice

sílvic adj. m., pl. sílvici; f. sg. sílvică, pl. sílvice

SÍLVIC adj. (SILV.) forestier, (înv.) silvanal. (Exploatări ~.)

SÍLVIC, -Ă adj. Care se referă la păduri, la silvicultură; forestier. [Cf. lat. silva – pădure].

SÍLVIC, -Ă adj. referitor la păduri, la silvicultură; forestier. (< silvicultură)

SÍLVIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de pădure; propriu pădurii. Ocol ~. 2) Care ține de silvicultură; caracteristic silviculturii. Inginer ~. /silvă + suf. ~ic

silvic a. forestier: inspector silvic.

*silvíc, -ă adj. (d. lat. silva, pădure). Relativ la pădurĭ: administrațiunea silvică.

SILVIC adj. (SILV.) forestier, (înv.) silvanal. (Exploatări ~.)