Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru siluric

SIL├ÜRIC, -─é, silurici, -ce, adj. Silurian (3). ÔÇô Din germ. silurisch.
SIL├ÜRIC, -─é, silurici, -ce, adj. Silurian (3). ÔÇô Din germ. silurisch.
SILÚRIC, -Ă, silurici, -e, adj. Silurian.
sil├║ric adj. m., pl. sil├║rici; f. sil├║ric─â, pl. sil├║rice
sil├║ric adj. m., pl. sil├║rici; f. sg. sil├║ric─â, pl. sil├║rice
SILÚRIC adj., s. v. silurian.
SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].
SILÚRIC ~că (~ci,~ce) v. SILURIAN II. /<germ. silurisch
siluric a. se zice de un teren așezat sub vechea gresie roșie: Prutul siluric.
*silur├şc ╚Öi siluri├ín, -─â adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat ├«n special). Geol. Nume dat unor stratur─ş de teren de supt devonian: Prutu siluric.
SILURIC adj., s. (GEOL.) silurian.

Siluric dex online | sinonim

Siluric definitie

Intrare: siluric
siluric adjectiv