SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

silúr s. m., pl. silúri

silúr s. m., pl. silúri

SILÚR s. (BOT.; Euphrasia stricta și rostkoviana) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.

SILÚR1 s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur)

SILÚR2 s. m. pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)

silúr (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută.

silur m. mică plantă cu florile de un albastru deschis cu o pată galbenă înăuntru (Euphrasia stricta). [Origină necunoscută].

*silúr m. (Pare să fie un cuv. literar. Lat sĭlúrus înseamnă „somn”, pește). O plantă scrofulariacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (ephrásia [rostkoviana și stricia]).

SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta și rostkoviana) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mîngîierea-apelor.

silúr s. n. 1976 Tip de material sintetic v. difur, adidas (probabil din sil[en] + [dif]ur)