SILUMÍN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu și cu alte adaosuri, din care se toarnă unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. – Din fr. silumin.

SILUMÍN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu și cu alte adaosuri, din care se toarnă unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. – Din fr. silumin.

SILUMÍN s. n. Aliaj tehnic de aluminiu și siliciu, care se toarnă în bune condiții și este rezistent la coroziune; se folosește la fabricarea aparatelor de laborator și a unor piese pentru automobile, avioane etc.

silumín s. n.

silumín s. n.

SILUMÍN s.n. Aliaj de aluminiu și siliciu. [< fr. silumin].

SILUMÍN s. n. aliaj de aluminiu și siliciu. (< fr. silumin)

SILUMÍN (< fr. {i}; {s} fr. sil[icium] + [al]uminium) s. n. Aliaj de aluminiu cu 4,5-13% siliciu și cu alte adaosuri (cupru, mangan, magneziu etc.), folosit la turnarea unor piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. De asemenea, se folosește la fabricarea unor piese cu o configurație complicată, mai ales în construcția de automobile și avioane.