SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. 2. S. f. Parte a logicii clasice care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.

SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.

SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -e, adj. De silogism, referitor la silogism. Formă silogistică.

silogístic adj. m., pl. silogístici; f. silogístică, pl. silogístice

silogístic adj. m., pl. silogístici; f. sg. silogístică, pl. silogístice

SILOGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique].

SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus)

SILOGÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un silogism; care exprimă un silogism. Figură ~că. /<fr. syllogistique, germ. Syllogistik

silogistic a. ce ține de silogism: formă silogistică.

*silogístic, -ă adj. (vgr. syllogistikós). Log. Care ține de silogizm: formă silogistică. Adv. În formă silogistică: a exprima silogistic.