Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru silnicie

SILNIC├ŹE, silnicii, s. f. 1. Constr├óngere, oprimare, violen╚Ť─â; abuz, samavolnicie; sil─â (2). 2. (├Änv.) Putere, for╚Ť─â. ÔÇô Silnic + suf. -ie.
SILNIC├ŹE, silnicii, s. f. 1. Constr├óngere, oprimare, violen╚Ť─â; abuz, samavolnicie; sil─â (2). 2. (├Änv.) Putere, for╚Ť─â. ÔÇô Silnic + suf. -ie.
SILNIC├ŹE, silnicii, s. f. 1. Violen╚Ť─â, constr├«ngere, oprimare. B─âtr├«nul orator f─âcu o scurt─â prezentare a st─ârilor de lucruri ╚Öi de spirit de la sate. Suferin╚Ťe vechi ╚Öi suferin╚Ťe noi. Fapte de silnicie din partea proprietarilor ╚Öi a administra╚Ťiei. PAS, L. II 135. [Dasc─âlul] i le spunea pe toate ╚Öi i le t─âlm─âcea ca s─â le cunoasc─â bine. I le spunea... cu pl─âcere ╚Öi cu bucurie, ca s─â fie ├«nv─â╚Ť─âtura nu silnicie, ci desf─âtare a vie╚Ťii. SADOVEANU, D. P. 22. ÔŚŐ Fig. (Cu pronun╚Ťare regional─â) [Petru Maior] nu g├«ndea la concluziile ucenicilor s─âi ╚Öi la silnicia ce ne va face limba latin─â. RUSSO, S. 60. 2. (├Änvechit) Putere, for╚Ť─â. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Aerul acel ├«nchis ├«n p─âm├«nt at├«t de tare ├«nc├«t cerc├«nd pe unde s─â se r─âsufle, cu mare silnicie cutremur─â p─âm├«ntul. DR─éGHICI, R. 113.
silnic├şe s. f., art. silnic├şa, g.-d. art. silnic├şei; pl. silnic├şi, art. silnic├şile
silnic├şe s. f., art. silnic├şa, g.-d. art. silnic├şei; pl. silnic├şi, art. silnic├şile
SILNIC├ŹE s. 1. v. for╚Ť─â. 2. v. abuz.
SILNIC├ŹE s. v. asuprire, exploatare, for╚Ť─â, ├«mpilare, n─âp─âstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecu╚Ťie, prigoan─â, prigonire, putere, urgisire.
SILNIC├ŹE ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Ac╚Ťiune arbitrar─â care ├«ncalc─â drepturile ╚Öi voin╚Ťa altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie
silnicie f. violen╚Ť─â: n─âprasnica silnicie ne-a ╚Ťinut alunga╚Ťi pela str─âini OD.
silnic├şe f. (d. silnic. V. n─âs├«lnicie). Mare violen╚Ť─â.
silnicie s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. FORȚĂ. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. PUTERE. URGISIRE.
SILNICIE s. 1. constr├«ngere, for╚Ť─â, sil─â, violen╚Ť─â, (livr.) servitute, (Ban.) s─âl─âb─ârie, (├«nv.) nevoie, potrivnicie, silin╚Ť─â, silnicire, str├«nsoare, (fig.) presiune. (Bunuri ob╚Ťinute prin ~.) 2. abuz, exces, samavolnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) sil─â, (├«nv.) puternicie, (grecism ├«nv.) catahris. (A fost blamat pentru ~iile lui.)

Silnicie dex online | sinonim

Silnicie definitie

Intrare: silnicie
silnicie substantiv feminin