Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru silnici

S├ŹLNIC, -─é, silnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care se face ├«n sil─â, de nevoie; care este impus, for╚Ťat, silit2 (1). ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, care se aplica pentru fapte penale grave, const├ónd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). ÔÖŽ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, ap─âs─âtor, penibil. 3. Care este nenatural; for╚Ťat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ÔÖŽ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. ╚Öi f. (Rar la f.) Numele a dou─â plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina t├ór├ótoare, cu flori albastre sau violete, ale c─âror flori ╚Öi frunze se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (Glechoma hederaceum ╚Öi hirsutum). ÔÇô Din sl. sil─şn─şk┼ş.
SILNIC├Ź, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constr├ónge, a for╚Ťa, a sili pe cineva s─â fac─â ceva; a aplica for╚Ťa, violen╚Ťa. ÔÖŽ Fig. A st├ólci, a poci. ÔÇô Din silnic.
S├ŹLNIC, -─é, silnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care se face ├«n sil─â, de nevoie; care este impus, for╚Ťat, silit2 (1). ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, care se aplic─â pentru fapte penale grave, const├ónd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). ÔÖŽ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, ap─âs─âtor, penibil. 3. Care este nenatural; for╚Ťat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ÔÖŽ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. ╚Öi f. (Rar la f.) Numele a dou─â plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina t├ór├ótoare, cu flori albastre sau violete, ale c─âror flori ╚Öi frunze se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (Glechoma hederaceum ╚Öi hirsutum). ÔÇô Din sl. sil─ęn─ęk┼ş.
SILNIC├Ź, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constr├ónge, a for╚Ťa, a sili pe cineva s─â fac─â ceva; a aplica for╚Ťa, violen╚Ťa. ÔÖŽ Fig. A st├ólci, a poci. ÔÇô Din silnic.
S├ŹLNIC1, silnici, s. m. Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu tulpina t├«r├«toare, cu flori albastre sau violete, ale c─ârei frunze ╚Öi flori se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (GLechoma hederacea).
S├ŹLNIC2, -─é, silnici, -e, adj. 1. F─âcut prin constr├«ngere, cu sila; for╚Ťat, impus, silit. Munca, din silnic─â cum era sub capitali╚Öti, se transform─â ├«ntr-o fapt─â de cinste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 1/4. ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, const├«nd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). Ace╚Ötia s├«nt sectarii religio╚Öi, trimi╚Öi la munc─â silnic─â pentru credin╚Ťele lor. GHEREA, ST. CR. II 227. ÔŚŐ Fig. Se auzeau noaptea carii ron╚Ť─âind m─ârunt ╚Öi monoton, ca o ve╚Önicie de munc─â silnic─â ├«n ├«ntuneric. C. PETRESCU, R. DR. 29. ÔŚŐ (Adverbial) Au lucrat al─âturi cu dobitoacele lor ╚Öi li s-a luat silnic cea mai mare parte din pu╚Ťinele lor foloase. SADOVEANU, P. M. 231. ÔÖŽ Care se face ├«n sil─â, f─âr─â pl─âcere, de nevoie. Domnul avu un r├«s silnic. Dup─â spaim─â, sim╚Ťi ├«nfiorarea bucuriei. SADOVEANU, Z. C. 342. Pa╚Öii se t├«rau greoi ╚Öi silnici, ca mersul ocna╚Öilor spre un cap─ât de drum unde nu a╚Öteapt─â nimic. C. PETRESCU, ├Ä. II 42. ÔŚŐ (Adverbial) Hm! Catincu╚Ť─â, gr─âi b─âtr├«nul r├«z├«nd silnic cu fa╚Ťa lui sl─âbit─â; tu crezi c─â e╚Öti tot ├«n anii tinere╚Ťii. SADOVEANU, O. VIII 88. Du╚Öi pe g├«nduri, cu privirea pierdut─â ├«n v─âzduh, ├«mi r─âspund scurt ╚Öi silnic. VLAHU╚Ü─é, R. P. 61. ÔÖŽ Greoi, anevoios. Cu ochii ei alba╚Ötri, m─âri╚Ťi ╚Öi rotunji╚Ťi din pricina r─âsufletului silnic, privea ╚Öi ea ├«n sus, c─âci v─âzuse de unde putea s─â-i vie sc─âparea. SADOVEANU, O. VII 39. 2. Zorit, gr─âbit, silit. Tr─âsura mea... mergea at├«t de repede, ├«nc├«t roatele sf├«r├«iau, iar caii spumegau de sudoare. ├Än fuga asta silnic─â am trecut prin mai multe uli╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 295.
SILNIC├Ź, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Ast─âzi rar) A constr├«nge, a for╚Ťa, a sili (pe cineva) s─â fac─â un lucru, a aplica for╚Ťa, violen╚Ťa. S-a ridicat norodul, min╚Ťit ╚Öi silnicit ╚śi-a miruit cu pumnul domnia ├«mbuibat─â. DE╚śLIU, G. 52. Grecii, care dup─â luarea ╚Üarigradului se dase afund, fugind... alunga╚Ťi, prigoni╚Ťi, silnici╚Ťi, pe unde-i nimereau biruitorii, cu c├«te pu╚Ťin ╚Öi treptat prinser─â la suflet. ODOBESCU, S. I 122. ÔŚŐ Fig. Nu po╚Ťi afirma c─â a silnicit limba. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/4. Instruc╚Ťiunea nu poate r─âm├«ne ca ├«n timpii c├«nd averile erau monopolizate... voca╚Ťiunile silnicite. ODOBESCU, S. II 61.
s├şlnic1 adj. m., pl. s├şlnici; f. s├şlnic─â, pl. s├şlnice
s├şlnic2 (pop.) s. m., pl. s├şlnici
silnic├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. silnic├ęsc, imperf. 3 sg. silnice├í; conj. prez. 3 s─â silnice├ísc─â
s├şlnic adj. m., s. m., pl. s├şlnici; f. sg. s├şlnic─â, pl. s├şlnice
silnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. silnic├ęsc, imperf. 3 sg. silnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. silnice├ísc─â
S├ŹLNIC adj. 1. for╚Ťat, impus, silit. (Munc─â ~.) 2. brutal, for╚Ťat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.
S├ŹLNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, gr─âbit, greoi, iute, ├«ntins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
S├ŹLNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnic─â, orbal╚Ť, prelungoas─â, prelunjoar─â, r─ârunchioas─â, rotunjoar─â, coarda-ielelor, piperul-apelor, (├«nv.) pristenior.
S├ŹLNIC s. v. siluitor.
SILNIC├Ź vb. v. constr├ónge, face, for╚Ťa, ├«ngre╚Ťo╚Öa, obliga, sc├órbi, sili, sparge, strica, viola.
S├ŹLNIC1 ~c─â (~ci,~ce) 1) Care se face ├«n sil─â, cu nepl─âcere, f─âr─â tragere de inim─â. 2) Care se face cu de-a sila, prin constr├óngere; for╚Ťat. 3) rar Care este greu (de f─âcut, de rezolvat); cu dificult─â╚Ťi; anevoios. /<sl. siliniku
S├ŹLNIC2 ~ci f. Plant─â erbacee cu tulpin─â t├ór├ótoare, p─âroas─â, ale c─ârei frunze ╚Öi flori sunt folosite ├«n scopuri medicinale. /<sl. siliniku
A SILNIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) A supune ├«n mod silnic. 2) (fiin╚Ťe) A pune cu for╚Ťa (s─â fac─â ceva); a for╚Ťa; a constr├ónge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, ├«nc─âlc├ónd grav starea fireasc─â; a st├ólci; a poci; a schingiui. /Din silnic
silnic a. violent. ÔĽĹ m. plant─â cu tulpina t├ór├«toare ╚Öi cu florile albastre sau violete (Glechoma hederacea): ├«n medicina popular─â, planta serv─â de leac pentru boala de piept ╚Öi de p├óntece. [Slav. SIL─ČNIKU, puternic].
pelungo├ís─â (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoas─â, d. prelung). O plant─â labiat─â t├«r├«toare numit─â ╚Öi r─âtunjoar─â, silnic ╚Öi silnic─â (glech├│ma heder├ícea sa┼ş n├ępeta glech├│ma). V. c─âtu╚Önic─â.
silnic V. senic.
2) s├şlnic, -─â adj. (vsl. sil─şnik┼ş, st─âp├«n, puternic; rus. silny─ş, puternic. V. sil─â, n─âs├«lnic). Puternic (Vech─ş): ├«mp─ârat silnic. Violent: moarte silnic─â. For╚Ťat, silnic: munca silnic─â e o pedeaps─â aflictiv─â ╚Öi infamant─â la care-s sili╚Ť─ş criminali─ş ├«n ocne. Dezgust─âtor, nepl─âcut: meserie silnic─â. Silnic la vorb─â, t─âcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu sil─â, cu dezgust: a r─âspunde silnic. V. silnic 2.
1) s├şlnic (Prah.) ╚Öi s├şlnic─â (Trans.) f., pl. e (rus. ┼íil─şnik, limbari╚Ť─â, d. ┼íilo, sul─â, supt infl. lui silnic 2. V. ╚Öular). Pelungoas─â.
silnic├ęsc v. tr. (d. silnic). Rar. Tratez cu silnicie.
silnic adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GRABNIC. GRĂBIT. GREOI. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.
silnic s. v. SILUITOR.
SILNIC adj. 1. for╚Ťat, impus, silit. (Munc─â ~.) 2. brutal, for╚Ťat, violent. (Mijloace ~.) 3. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, (├«nv.) volnic. (M─âsuri ~.) 4. afectat, artificial, c─âutat, fals, for╚Ťat, nefiresc, nenatural, nesincer, pref─âcut, silit, studiat, teatral, (rar) teatralist. Gesturi ~; atitudine ~.)
SILNIC s. (BOT:; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnic─â, orbal╚Ť, pelungoas─â, prelunjoar─â, r─ârunchioas─â, rotunjoar─â, coarda-ielelor, piperul-apelor, (├«nv.) pristenior.
silnici vb. v. CONSTR├ÄNGE. FACE. FOR╚ÜA. ├ÄNGRE╚ÜO╚śA. OBLIGA. SC├ÄRBI. SILI. SPARGE. STRICA. VIOLA.
GLECHOMA L., GLECOMA, SILNIC, fam. Labiatae. Gen care are o singur─â specie: Glechoma hederacea L. (syn. Nepeta hederacea Trev.). Gen originar din Europa, Asia, Japonia, America de N, plant─â erbacee, peren─â. Tulpin─â repent─â, stolonifer─â, Frunze crenate pe margini, opuse, deseori cu reflexe ro╚Öii-violete persistente, pubescente reniforme, cele superioare aproape cordiforme, lung-pe╚Ťiolate. Flori hermafrodite, neregulate, albastre sau violete (apar prim─âvara), c├«te 6, ├«n verticile ├«n axa frunzelor, caliciul pubescent, persistent, tubulos, cu 5 din╚Ťi triunghiulari, acumina╚Ťi, arista╚Ťi, de c├«teva ori mai scur╚Ťi dec├«t lungimea tubului, corol─â bilabiat─â, buza superioar─â pu╚Ťin crestat─â la v├«rf, cea inferioar─â cu 3 lobi, cel din mijloc mai mare, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte. Fruct format din 4 nucule.

Silnici dex online | sinonim

Silnici definitie

Intrare: silnic (adj.)
silnic adjectiv
Intrare: silnici
silnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: silnic (s.m.)
silnic substantiv masculin