Definiția cu ID-ul 795134:
2) sílnic, -ă adj. (vsl. silĭnikŭ, stăpîn, puternic; rus. silnyĭ, puternic. V.
silă, năsîlnic). Puternic (Vechĭ): împărat silnic. Violent: moarte silnică. Forțat, silnic: munca silnică e o pedeapsă aflictivă și infamantă la care-s silițĭ criminaliĭ în ocne. Dezgustător, neplăcut: meserie silnică. Silnic la vorbă, tăcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu silă, cu dezgust: a răspunde silnic. V.
silnic 2. Silnic dex online | sinonim
Silnic definitie