Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru silnic

S├ŹLNIC, -─é, silnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care se face ├«n sil─â, de nevoie; care este impus, for╚Ťat, silit2 (1). ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, care se aplica pentru fapte penale grave, const├ónd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). ÔÖŽ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, ap─âs─âtor, penibil. 3. Care este nenatural; for╚Ťat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ÔÖŽ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. ╚Öi f. (Rar la f.) Numele a dou─â plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina t├ór├ótoare, cu flori albastre sau violete, ale c─âror flori ╚Öi frunze se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (Glechoma hederaceum ╚Öi hirsutum). ÔÇô Din sl. sil─şn─şk┼ş.
S├ŹLNIC, -─é, silnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care se face ├«n sil─â, de nevoie; care este impus, for╚Ťat, silit2 (1). ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, care se aplic─â pentru fapte penale grave, const├ónd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). ÔÖŽ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, ap─âs─âtor, penibil. 3. Care este nenatural; for╚Ťat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ÔÖŽ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. ╚Öi f. (Rar la f.) Numele a dou─â plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina t├ór├ótoare, cu flori albastre sau violete, ale c─âror flori ╚Öi frunze se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (Glechoma hederaceum ╚Öi hirsutum). ÔÇô Din sl. sil─ęn─ęk┼ş.
S├ŹLNIC1, silnici, s. m. Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu tulpina t├«r├«toare, cu flori albastre sau violete, ale c─ârei frunze ╚Öi flori se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n medicina popular─â (GLechoma hederacea).
S├ŹLNIC2, -─é, silnici, -e, adj. 1. F─âcut prin constr├«ngere, cu sila; for╚Ťat, impus, silit. Munca, din silnic─â cum era sub capitali╚Öti, se transform─â ├«ntr-o fapt─â de cinste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 1/4. ÔŚŐ Munc─â silnic─â = pedeaps─â judiciar─â grea, const├«nd din ├«nchisoare ╚Öi munc─â for╚Ťat─â (├«n ocnele de sare). Ace╚Ötia s├«nt sectarii religio╚Öi, trimi╚Öi la munc─â silnic─â pentru credin╚Ťele lor. GHEREA, ST. CR. II 227. ÔŚŐ Fig. Se auzeau noaptea carii ron╚Ť─âind m─ârunt ╚Öi monoton, ca o ve╚Önicie de munc─â silnic─â ├«n ├«ntuneric. C. PETRESCU, R. DR. 29. ÔŚŐ (Adverbial) Au lucrat al─âturi cu dobitoacele lor ╚Öi li s-a luat silnic cea mai mare parte din pu╚Ťinele lor foloase. SADOVEANU, P. M. 231. ÔÖŽ Care se face ├«n sil─â, f─âr─â pl─âcere, de nevoie. Domnul avu un r├«s silnic. Dup─â spaim─â, sim╚Ťi ├«nfiorarea bucuriei. SADOVEANU, Z. C. 342. Pa╚Öii se t├«rau greoi ╚Öi silnici, ca mersul ocna╚Öilor spre un cap─ât de drum unde nu a╚Öteapt─â nimic. C. PETRESCU, ├Ä. II 42. ÔŚŐ (Adverbial) Hm! Catincu╚Ť─â, gr─âi b─âtr├«nul r├«z├«nd silnic cu fa╚Ťa lui sl─âbit─â; tu crezi c─â e╚Öti tot ├«n anii tinere╚Ťii. SADOVEANU, O. VIII 88. Du╚Öi pe g├«nduri, cu privirea pierdut─â ├«n v─âzduh, ├«mi r─âspund scurt ╚Öi silnic. VLAHU╚Ü─é, R. P. 61. ÔÖŽ Greoi, anevoios. Cu ochii ei alba╚Ötri, m─âri╚Ťi ╚Öi rotunji╚Ťi din pricina r─âsufletului silnic, privea ╚Öi ea ├«n sus, c─âci v─âzuse de unde putea s─â-i vie sc─âparea. SADOVEANU, O. VII 39. 2. Zorit, gr─âbit, silit. Tr─âsura mea... mergea at├«t de repede, ├«nc├«t roatele sf├«r├«iau, iar caii spumegau de sudoare. ├Än fuga asta silnic─â am trecut prin mai multe uli╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 295.
s├şlnic1 adj. m., pl. s├şlnici; f. s├şlnic─â, pl. s├şlnice
s├şlnic2 (pop.) s. m., pl. s├şlnici
s├şlnic adj. m., s. m., pl. s├şlnici; f. sg. s├şlnic─â, pl. s├şlnice
S├ŹLNIC adj. 1. for╚Ťat, impus, silit. (Munc─â ~.) 2. brutal, for╚Ťat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.
S├ŹLNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, gr─âbit, greoi, iute, ├«ntins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
S├ŹLNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnic─â, orbal╚Ť, prelungoas─â, prelunjoar─â, r─ârunchioas─â, rotunjoar─â, coarda-ielelor, piperul-apelor, (├«nv.) pristenior.
S├ŹLNIC s. v. siluitor.
S├ŹLNIC1 ~c─â (~ci,~ce) 1) Care se face ├«n sil─â, cu nepl─âcere, f─âr─â tragere de inim─â. 2) Care se face cu de-a sila, prin constr├óngere; for╚Ťat. 3) rar Care este greu (de f─âcut, de rezolvat); cu dificult─â╚Ťi; anevoios. /<sl. siliniku
S├ŹLNIC2 ~ci f. Plant─â erbacee cu tulpin─â t├ór├ótoare, p─âroas─â, ale c─ârei frunze ╚Öi flori sunt folosite ├«n scopuri medicinale. /<sl. siliniku
silnic a. violent. ÔĽĹ m. plant─â cu tulpina t├ór├«toare ╚Öi cu florile albastre sau violete (Glechoma hederacea): ├«n medicina popular─â, planta serv─â de leac pentru boala de piept ╚Öi de p├óntece. [Slav. SIL─ČNIKU, puternic].
pelungo├ís─â (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoas─â, d. prelung). O plant─â labiat─â t├«r├«toare numit─â ╚Öi r─âtunjoar─â, silnic ╚Öi silnic─â (glech├│ma heder├ícea sa┼ş n├ępeta glech├│ma). V. c─âtu╚Önic─â.
silnic V. senic.
2) s├şlnic, -─â adj. (vsl. sil─şnik┼ş, st─âp├«n, puternic; rus. silny─ş, puternic. V. sil─â, n─âs├«lnic). Puternic (Vech─ş): ├«mp─ârat silnic. Violent: moarte silnic─â. For╚Ťat, silnic: munca silnic─â e o pedeaps─â aflictiv─â ╚Öi infamant─â la care-s sili╚Ť─ş criminali─ş ├«n ocne. Dezgust─âtor, nepl─âcut: meserie silnic─â. Silnic la vorb─â, t─âcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu sil─â, cu dezgust: a r─âspunde silnic. V. silnic 2.
1) s├şlnic (Prah.) ╚Öi s├şlnic─â (Trans.) f., pl. e (rus. ┼íil─şnik, limbari╚Ť─â, d. ┼íilo, sul─â, supt infl. lui silnic 2. V. ╚Öular). Pelungoas─â.
SILNIC adj. 1. for╚Ťat, impus, silit. (Munc─â ~.) 2. brutal, for╚Ťat, violent. (Mijloace ~.) 3. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, (├«nv.) volnic. (M─âsuri ~.) 4. afectat, artificial, c─âutat, fals, for╚Ťat, nefiresc, nenatural, nesincer, pref─âcut, silit, studiat, teatral, (rar) teatralist. Gesturi ~; atitudine ~.)
silnic adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GRABNIC. GRĂBIT. GREOI. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.
silnic s. v. SILUITOR.
SILNIC s. (BOT:; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnic─â, orbal╚Ť, pelungoas─â, prelunjoar─â, r─ârunchioas─â, rotunjoar─â, coarda-ielelor, piperul-apelor, (├«nv.) pristenior.
GLECHOMA L., GLECOMA, SILNIC, fam. Labiatae. Gen care are o singur─â specie: Glechoma hederacea L. (syn. Nepeta hederacea Trev.). Gen originar din Europa, Asia, Japonia, America de N, plant─â erbacee, peren─â. Tulpin─â repent─â, stolonifer─â, Frunze crenate pe margini, opuse, deseori cu reflexe ro╚Öii-violete persistente, pubescente reniforme, cele superioare aproape cordiforme, lung-pe╚Ťiolate. Flori hermafrodite, neregulate, albastre sau violete (apar prim─âvara), c├«te 6, ├«n verticile ├«n axa frunzelor, caliciul pubescent, persistent, tubulos, cu 5 din╚Ťi triunghiulari, acumina╚Ťi, arista╚Ťi, de c├«teva ori mai scur╚Ťi dec├«t lungimea tubului, corol─â bilabiat─â, buza superioar─â pu╚Ťin crestat─â la v├«rf, cea inferioar─â cu 3 lobi, cel din mijloc mai mare, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte. Fruct format din 4 nucule.

Silnic dex online | sinonim

Silnic definitie

Intrare: silnic (adj.)
silnic adjectiv
Intrare: silnic (s.m.)
silnic substantiv masculin