silitor definitie

13 definiții pentru silitor

SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.
SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.
SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința (la învățătură), care se silește; sîrguincios, harnic. Era silitor, ordonat, cuminte. C. PETRESCU, C. V. 99. Era un bărbat silitor Vasile Baciu cînd se găsea în toane bune. REBREANU, I. 56. Smărăndița popii, o zgîtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții. CREANGĂ, A. 2.
silitór adj. m., pl. silitóri; f. sg. și pl. silitoáre
silitór adj. m., pl. silitóri; f. sg. și pl. silitoáre
SILITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)
SILITÓR adj. v. activ, incoativ.
Silitor ≠ leneș
SILITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vădește silință; sârguincios. Elev ~. /a sili + suf. ~tor
silitor a. ocupat fără încetare.
silitór, -oáre adj. Care se silește, harnic: elev silitor.
SILITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)
silitor adj. v. ACTIV. INCOATIV.

silitor dex

Intrare: silitor
silitor adjectiv