SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicvă, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.

SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.

SILÍCULĂ, silicule, s. f. Fruct al unor crucifere, uscat, asemănător cu silicva.

silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule

silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule

SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].

SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)

SILÍCULĂ ~e f. Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lățimea. /<fr. silicule

*síliculă f., pl. e (lat. silicula). Bot. Silică mică.

SILÍCULĂ (< fr., lat.) s. f. Fruct uscat dehiscent, rar indehiscent, caracteristic multor specii din familia cruciferelor (= brasicacee), alcătuit din două carpele, despărțit la interior în două loji printr-un perete fals, subțire, membranos, de care se prind semințele; s. are diametrele longitudinal și transversal aproximativ egale (ex. la traista-ciobanului).