Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru silicos

SILICI├ôS, -O├üS─é, silicio╚Öi, -oase, adj. Care este format din siliciu, care con╚Ťine siliciu. [Var.: (├«nv.) silic├│s, -o├ís─â adj.] ÔÇô Din fr. silicieux.
SILICÓS, -OÁSĂ adj. v. silicios.
SILICI├ôS, -O├üS─é, silicio╚Öi, -oase, adj. Care este format din siliciu, care con╚Ťine siliciu. [Var.: (├«nv.) silic├│s, -o├ís─â adj.] ÔÇô Din fr. silicieux.
SILICÓS, -OÁSĂ, adj. v. silicios.
SILICI├ôS, -O├üS─é, silicio╚Öi, -oase, adj. Format din siliciu, care con╚Ťine siliciu. ÔÇô Variant─â: silic├│s, -o├ís─â adj.
SILICÓS, -OÁSĂ adj. v. silicios.
siliciós (-cios) adj. m., pl. silicióși; f. silicioásă, pl. silicioáse
siliciós adj. m. (sil. -cios), pl. silicióși; f. sg. silicioásă, pl. silicioáse
SILICI├ôS, -O├üS─é adj. Care con╚Ťine siliciu. [Var. silicos, -oas─â adj. / cf. fr. siliceux].
SILICÓS, -OÁSĂ adj. v. silicios.
SILICI├ôS, -O├üS─é adj. care con╚Ťine siliciu. (< fr. siliceux)
SILICI├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) Care con╚Ťine siliciu; din siliciu. /siliciu + suf. ~os
silicios a. 1. de natura silexului: teren silicios; 2. ce con╚Ťine siliciu.
*silici├│s, -o├ís─â adj. (d. silice). Chim. Care e de natura silicelu─ş. Care con╚Ťine silice: castanulu─ş ├«i prie╚Öte p─âm├«ntu silicios.
silitr├│s, ╚Öi -ic─ş├│s, -o├ís─â adj. Nitros, care con╚Ťine silitr─â.

Silicos dex online | sinonim

Silicos definitie

Intrare: silicios
silicos
silicios adjectiv
  • silabisire: -cios