silicifiere definitie

9 definiții pentru silicifiere

SILICIFIÉRE, silicifieri, s. f. Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc.; silicificare; p. ext. (concr.) porțiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. [Pr.: -fi-e-] – Din siliciu. Cf. fr. silicification.
SILICIFIÉRE, silicifieri, s. f. Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc.; silicificare; p. ext. (concr.) porțiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. [Pr.: -fi-e-] – Din siliciu. Cf. fr. silicification.
silicifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. silicifiérii; pl. silicifiéri
silicifiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. silicifiérii; pl. silicifiéri
SILICIFIÉRE s. (MIN.) (rar) silicificare. (~ cuarțului.)
SILICIFIÉRE s.f. Silicificare. [După fr. silicification].
SILICIFIÉRE s. f. 1. transformare a rocilor în minerale din grupa silicei (opal, calcedonie, cuarț etc.). 2. depozitare a siliciului în țesuturi. (după fr. silicification)
SILICIFIERE s. (CHIM.) (rar) silicificare.
silicifiere, (engl.= silicification) proces secundar prin care, într-o rocă, au loc depuneri sau înlocuiri ale min. preexistente prin silice (opal, calcedonie sau cuarț). S. implică soluții de temperatură relativ scăzută care produc transformări ale rocilor în vecinătatea filoanelor hidrotermale, a unor corpuri granitoide etc. S. se pot manifesta și în dom. sedimentar, în timpul diagenezei. siliciu, Si (engl.= silicon) element cu caracter de semimetal; are doi izotopi stabili: 28Si, 30Si. După oxigen, Si este elementul cel mai răspândit în natură și apare combinat cu acesta în silice (cuarț, calcedonie, opal) și silicați. Se concentrează prin toate procesele petrogenetice: mai frecvent în cele lichid-magmatice târzii, pneumatolitice și/ sau hidrotermale. În ciclul exogen, poate fi mobilizat din scoarțele de alterare, concentrat biotic, de către alge (diatomee), spongieri și radiolari sau precipitat chimic din ape termale. silicolit, (engl.= silicolite) orice rocă sedimentară formată preponderent din silice amorfă, criptocristalină sau cuarț. De regulă, este stratificată sau apare ca mase neregulate, concrețiuni și noduli în roci carbonatice, argile și evaporite. S. se formează prin procese organogene (→ diatomit, → spongolit, → radiolarit etc.), de precipitație chimică (→ gheizerit) sau prin diageneză (→ jasp).

silicifiere dex

Intrare: silicifiere
silicifiere substantiv feminin
  • silabisire: -fi-e-