SILICATÁRE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. – Din silicat. Cf. fr. silicatation.

SILICATÁRE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. – Din silicat. Cf. fr. silicatation.

silicatáre s. f., g.-d. art. silicatắrii; pl. silicatắri

silicatáre s. f., g.-d. art. silicatării; pl. silicatări

SILICATÁRE s. (CONSTR.) (rar) silicatizare.

SILICATÁRE s.f. (Chim.) Trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. [După fr. silicatation].

SILICATÁRE s. f. 1. trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. 2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundație etc. cu o soluție pe bază de silicați, în vederea consolidării și impermeabilizării. (după fr. silicatation)

SILICATARE s. (CONSTR.) (rar) silicatizare.