SILÍCĂ, (2) silice, s. f. 1. Material refractar compus mai ales din dioxid de siliciu. 2. Cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.

SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.

SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus aproape exclusiv din bioxid de siliciu.

silícă (material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíce

silícă (material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíce

SILÍCĂ s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)

SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice].

SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice)

SILÍCĂ ~ce f. Material refractar de natură silicioasă. /Din silice

*sílică f., pl. ĭ (lat. siliqua). Bot. Păstare. – Și -ícă (fr. silique). Unii zic -cŭă, pl. -cŭe.

SILICĂ s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)