silențium definitie

10 definiții pentru silențium

SILÉNȚIU s. n. (Înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.
SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu.
SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.
SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu.
SILÉNȚIU s. n. (Latinism, astăzi folosit ironic) Liniște, tăcere. Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.
silénțiu [țiu pron. țiu] (înv.) s. n., art. silénțiul
silénțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. silențíul
SILÉNȚIU s. v. liniște, tăcere.
SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
silențiu s. v. LINIȘTE. TĂCERE.

silențium dex

Intrare: silențiu
silențium
silențiu