10 definiții pentru silențiu
SILÉNȚIU s. n. (
Înv.) Liniște, tăcere. [
Var.: (rar)
silénțium s. n.] – Din
lat. silentium. SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu. SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [
Var.: (rar)
silénțium s. n.] – Din
lat. silentium. SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu. SILÉNȚIU s. n. (Latinism, astăzi folosit ironic) Liniște, tăcere. Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.
silénțiu [țiu
pron. țiu] (
înv.)
s. n.,
art. silénțiul
silénțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. silențíul SILÉNȚIU s. v. liniște, tăcere. SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
silențiu s. v. LINIȘTE. TĂCERE. Silențiu dex online | sinonim
Silențiu definitie