silențiozitate definitie

7 definiții pentru silențiozitate

SILENȚIOZITÁTE s. f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui vehicul etc. de a funcționa fără să facă zgomot. [Pr.: -ți-o-] – Silențios + suf. -itate.
SILENȚIOZITÁTE s. f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui vehicul etc. de a funcționa fără să facă zgomot. [Pr.: -ți-o-] – Silențios + suf. -itate.
silențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. silențiozitắții
silențiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. silențiozității
SILENȚIOZITÁTE s.f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui motor cu explozie de a fi silențios. [Pron. -ți-o-. / cf. it. silenziosità].
SILENȚIOZITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este silențios. (< it. silenziosità)
silențiozitáte s. f. Lipsă de zgomot, caracter silențios ◊ „Silențiozitatea, o componentă a ocrotirii sănătății publice.” Sc. 21 II 67 p. 2. ◊ „Inginerii de la firma britanică «Fodens Ltd» au construit un camion de 32 tone care nu va produce un zgomot mai mare decât un autoturism obișnuit. Aceste performanțe de silențiozitate au fost obținute prin efectuarea unor modificări la motor [...]” R.l. 29 III 79 p. 6 (din silențios + -itate; cf. it. silenziosità; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DEX, DN3)

silențiozitate dex

Intrare: silențiozitate
silențiozitate substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-