Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru silabic

SIL├üBIC, -─é, silabici, -ce, adj. Care ╚Ťine de silabe, privitor la silabe; alc─âtuit din silabe. ÔŚŐ Scriere silabic─â (sau cu caracter silabic) = scriere ├«n care semnele nu reprezint─â sunete, ci silabe. Versifica╚Ťie silabic─â = versifica╚Ťie bazat─â pe num─ârul silabelor, independent de locul accentelor. ÔÇô Din fr. syllabique, lat. syllabicus.
SIL├üBIC, -─é, silabici, -ce, adj. Care ╚Ťine de silabe, privitor la silabe; alc─âtuit din silabe. ÔŚŐ Scriere silabic─â (sau cu caracter silabic) = scriere ├«n care semnele nu reprezint─â sunete, ci silabe. Versifica╚Ťie silabic─â = versifica╚Ťie bazat─â pe num─ârul silabelor, independent de locul accentelor. ÔÇô Din fr. syllabique, lat. syllabicus.
SIL├üBIC, -─é, silabici, -e, adj. Referitor la silabe; alc─âtuit din silabe. ÔŚŐ Scriere silabic─â (sau cu caracter silabic) = scriere ├«n care literele sau semnele nu reprezint─â sunete, ci silabe. F. Engels leag─â apari╚Ťia scrierii silabice ╚Öi literale de trecerea la epoca civiliza╚Ťiei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. (├Än poezia antic─â) Versifica╚Ťie silabic─â = versifica╚Ťie bazat─â pe num─ârul silabelor, independent de locul accentelor. Versifica╚Ťie silabo-tonic─â = versifica╚Ťie bazat─â pe num─ârul silabelor dintr-un vers ╚Öi pe repartizarea accentelor.
silábic adj. m., pl. silábici; f. silábică, pl. silábice
silábic adj. m., pl. silábici; f. sg. silábică, pl. silábice
SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
SILÁBIC, -Ă adj. 1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. 2. V. -silab. [cf. fr. syllabique]
SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique)
SIL├üBIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de silab─â; propriu silabei. 2) Care const─â din silabe. ÔŚŐ Scriere ~c─â scriere ├«n care fiecare silab─â este reprezentat─â printr-un semn. Versifica╚Ťie ~c─â versifica╚Ťie bazat─â pe num─ârul silabelor dintr-un vers. /<fr. syllabique
silabic a. ce const─â din silabe.
*sil├íbic, -─â adj. (vgr. syllabik├│s). Relativ la silabe. Scriere silabic─â, ace─şa ├«n care semnele reprezent─â c├«te o silab─â. Vers silabic, vers care se m─âsoar─â dup─â num─âru silabelor (caÔÇÖn versu de az─ş), nu dup─â lungimea or─ş scurtimea vocalelor (ca la vechi─ş Grec─ş ╚Öi Roman─ş). Adv. Pin silabe.
SILABIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
denumirea silabic─â (literal─â) a notelor v. not─â (1).
SIL├üBIC, -─é adj. (cf. fr. syllabique): ├«n sintagmele accent silabic, cuv├ónt silabic, disimila╚Ťie silabic─â ╚Öi principiu silabic (v.).

Silabic dex online | sinonim

Silabic definitie

Intrare: silabic
silabic adjectiv