silabic definitie

14 definiții pentru silabic

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.
SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.
SILÁBIC, -Ă, silabici, -e, adj. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care literele sau semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. F. Engels leagă apariția scrierii silabice și literale de trecerea la epoca civilizației. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. (În poezia antică) Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. Versificație silabo-tonică = versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers și pe repartizarea accentelor.
silábic adj. m., pl. silábici; f. silábică, pl. silábice
silábic adj. m., pl. silábici; f. sg. silábică, pl. silábice
SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
SILÁBIC, -Ă adj. 1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. 2. V. -silab. [cf. fr. syllabique]
SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique)
SILÁBIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. ◊ Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație ~că versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<fr. syllabique
silabic a. ce constă din silabe.
*silábic, -ă adj. (vgr. syllabikós). Relativ la silabe. Scriere silabică, aceĭa în care semnele reprezentă cîte o silabă. Vers silabic, vers care se măsoară după număru silabelor (ca’n versu de azĭ), nu după lungimea orĭ scurtimea vocalelor (ca la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ). Adv. Pin silabe.
SILABIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
denumirea silabică (literală) a notelor v. notă (1).
SILÁBIC, -Ă adj. (cf. fr. syllabique): în sintagmele accent silabic, cuvânt silabic, disimilație silabică și principiu silabic (v.).

silabic dex

Intrare: silabic
silabic adjectiv