SILABÁȚIE, silabații, s. f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din fr. syllabation.

SILABÁȚIE, silabații, s. f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din fr. syllabation.

silabáție (-ți-e) s. f., art. silabáția (-ți-a), g.-d. art. silabáției; pl. silabáții, art. silabáțiile (-ți-i-)

silabáție s. f. (sil. -ți-e), art. silabáția (sil. -ți-a), g.-d. art. silabáției; pl. silabáții, art. silabáțiile (sil. -ți-i-)

SILABÁȚIE s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. [Gen. -iei. / < fr. syllabation].

SILABÁȚIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation)

SILABÁȚIE ~i f. Descompunere a cuvântului în silabe. /<fr. syllabation

SILABÁȚIE s. f. (< fr. syllabation): descompunere a cuvintelor în silabe, ca de exemplu a-u-to-ri-ta-te, me-se-ri-e, dul-ce etc.