sihăstri definitie

12 definiții pentru sihăstri

SIHĂSTRÍ, sihăstresc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz: A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru.
SIHĂSTRÍ, sihăstresc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz. A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru.
SIHĂSTRÍ, sihăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sihastru, a se face sihastru; fig. a trăi izolat, retras. Noi ne-am sihăstrit aicea ca să păstorim oile. SADOVEANU, O. VIII 250. [Anichit era] amărît uneori că locurile pe unde trăiește el nu se aseamănă cu acelea pe unde au sihăstrit marii cuvioși. STĂNOIU, C. I. 152.
sihăstrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sihăstrésc, imperf. 3 sg. sihăstreá; conj. prez. 3 să sihăstreáscă
sihăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sihăstrésc, imperf. 3 sg. sihăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sihăstreáscă
SIHĂSTRÍ vb. v. pustnici.
SIHĂSTRÍ vb. v. izola.
A SIHĂSTRÍ ~ésc 1. intranz. A fi sihastru; a pustnici; a schimnici. 2. tranz. fig. A face să se sihăstrească. /Din sihastru
A SE SIHĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni sihastru; a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un sihastru). /Din sihastru
2) sihăstrésc v. intr. Trăĭesc ca sihastru. V. refl. Mă fac pustnic.
SIHĂSTRI vb. a (se) pustnici, a (se) schimnici, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)
sihăstri vb. v. IZOLA.

sihăstri dex

Intrare: sihăstri
sihăstri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a