SIGURITÁTE s. f. (Înv.) Siguranță (1, 2). – Sigur + suf. -itate.

SIGURITÁTE s. f. (Înv.) Siguranță (1, 2). – Sigur + suf. -itate.

SIGURITÁTE s. f. (Învechit) 1. Siguranță (1). S-a și recomandat... de a studia construcțiunea unei mobile de siguritate, în care obiectele de aur de la Pietroasa vor fi expuse fără primejdie. ODOBESCU, S. II 87. 2. Siguranță (2). ◊ Loc. adv. Cu siguritate = cu siguranță, cu certitudine, neîndoios. Nu pot spune cu siguritate, totuși îmi vine a crede că în îmbinarea cu credința aceasta despre lună stă și următorul fragment dintr-o poezie poporană din Bucovina. MARIAN, NA. 375.

siguritáte (înv.) s. f., g.-d. art. siguritắții

siguritáte s. f., g.-d. art. sigurității

SIGURITÁTE s. v. securitate, siguranță.

siguritate s. v. SECURITATE. SIGURANȚĂ.