Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru signorie

SIGNOR├ŹE, signorii, s. f. 1. Form─â de guvern─âm├ónt instituit─â ├«n unele ora╚Öe italiene ├«n Evul Mediu t├órziu ╚Öi ├«n Rena╚Ötere. 2. Organ de conducere ├«n unele ora╚Öe-republici italiene, ├«n Evul Mediu, ales dintre membrii de vaz─â ai breslelor. [Pr.: siniorie] ÔÇô Din it. signoria.
SIGNOR├ŹE, signorii, s. f. 1. Form─â de guvern─âm├ónt instituit─â ├«n unele ora╚Öe italiene ├«n evul mediu t├órziu ╚Öi ├«n Rena╚Ötere. 2. Organ de conducere ├«n unele ora╚Öe-republici italiene, ├«n evul mediu, ales dintre membrii de vaz─â ai breslelor. [Pr.: siniorie] ÔÇô Din it. signoria.
!signor├şe [gn pron. ni] (si-gno-) s. f., art. signor├şa, g.-d. art. signor├şei; pl. signor├şi, art. signor├şile
signor├şe s. f. [-gno- pron. it. -nio-], art. signor├şa, g.-d. art. signor├şei; pl. signor├şi, art. signor├şile
SIGNOR├ŹE s.f. Organ de conducere ├«n unele comune-republici italiene din evul mediu; prim─ârie. ÔÖŽ Localul unde era instalat─â aceast─â institu╚Ťie. [Pron. -nio-, gen. -iei. / < it. signoria].
SIGNOR├ŹE s. f. organ de conducere ├«n unele comune-republici italiene din evul mediu; prim─ârie; localul, re╚Öedin╚Ťa ei. (< it. signoria)

Signorie dex online | sinonim

Signorie definitie

Intrare: signorie
signorie substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: -gno- pr. it. -n─şo-