Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru signatur─â

SIGNAT├ÜR─é, signaturi, s. f. (Rar) 1. Stelu╚Ť─â, cifr─â sau alt semn pus pe prima pagin─â a fiec─ârei coli de tipar dintr-o carte, pentru a u╚Öura leg─âtorului num─âr─âtoarea colilor. 2. T─âietur─â la mijlocul corpului unei litere pentru a ├«nlesni ze╚Ťarului recunoa╚Öterea pozi╚Ťiei ei. ÔÇô Din fr. signature.
SIGNAT├ÜR─é, signaturi, s. f. 1. Stelu╚Ť─â, cifr─â sau alt semn pus pe prima pagin─â a fiec─ârei coli de tipar dintr-o carte, pentru a u╚Öura leg─âtorului num─âr─âtoarea colilor. 2. T─âietur─â la mijlocul corpului unei litere pentru a ├«nlesni ze╚Ťarului recunoa╚Öterea pozi╚Ťiei ei. ÔÇô Din fr. signature.
SIGNAT├ÜR─é, signaturi, s. f. 1. Stelu╚Ť─â, cifr─â sau alt semn pus pe prima pagin─â a fiec─ârei coli dintr-o carte, pentru a u╚Öura leg─âtorului num─ârarea colilor. Aceast─â psaltire e un volum... gros de 79 coale de h├«rtie ordinar─â, f─âr─â paginatur─â, ╚Öi av├«nd signaturile ├«nsemnate cu litere slavone, la fa╚Ťa 1 ╚Öi 8 a fiec─ârei coaie. ODOBESCU, S. I 355. 2. T─âietur─â la mijlocul corpului unei litere, pentru a ├«nlesni ze╚Ťarilor recunoa╚Öterea pozi╚Ťiei ei.
signat├║r─â (semn) (rar) s. f., g.-d. art. signat├║rii; pl. signat├║ri
signat├║r─â s. f., g.-d. art. signat├║rii; pl. signat├║ri
SIGNATÚRĂ s. v. armătură, armură.
SIGNAT├ÜR─é s.f. 1. Semn pus pe prima pagin─â a fiec─ârei coli de tipar a unei c─âr╚Ťi, care u╚Öureaz─â leg─âtorului numerotarea colilor. 2. Mic ╚Öan╚Ť t─âiat ├«n blocul unei litere, care ├«nlesne╚Öte ze╚Ťarului recunoa╚Öterea pozi╚Ťiei ei. [< fr. signature].
SIGNAT├ÜR─é s. f. 1. semn pus pe prima pagin─â a fiec─ârei coli de tipar a unei c─âr╚Ťi, care u╚Öureaz─â leg─âtorului numerotarea colilor. 2. mic ╚Öan╚Ť t─âiat ├«n blocul de litere care ├«nlesne╚Öte ze╚Ťarului recunoa╚Öterea pozi╚Ťiei ei. 3. (mat.) ─â unei substitu╚Ťii = (pentru o substitu╚Ťie dat─â) num─ârul +1 dac─â substitu╚Ťia echivaleaz─â cu un num─âr par de traspozi╚Ťii, num─ârul -1 dac─â acesta echivaleaz─â cu un num─âr impar de transpozi╚Ťii. (< fr. signature)
SIGNAT├ÜR─é ~i f. poligr. 1) Cifr─â, stelu╚Ť─â sau alt semn ce se pune pe prima pagin─â a fiec─ârei coli de tipar dintr-o publica╚Ťie, pentru a ├«nlesni bro╚Öarea colilor ├«n ordinea cuvenit─â. 2) Mic─â t─âietur─â f─âcut─â la mijlocul unei litere, pentru ca ze╚Ťarul s─â observe mai u╚Öor pozi╚Ťia acesteia. /<fr. signature, lat. signatura
signatur─â s. v. ARM─éTUR─é. ARMUR─é.
SIGNAT├ÜR─é (< fr., lat. m.) [si├▒atur─â] s. f. 1. (POLIGR.) Num─âr de ordine tip─ârit pe fiecare pagin─â de la ├«nceputul colii de tipar, servind la ordonarea final─â a colilor care compun o lucrare. 2. (MAT.) Signatura unui num─âr real = func╚Ťie care asociaz─â oric─ârui num─âr real semnul s─âu. Se noteaz─â sign. x = -1 dac─â x<0; 0 dac─â x=0; 1 dac─â x>0.

Signatur─â dex online | sinonim

Signatur─â definitie

Intrare: signatur─â
signatur─â substantiv feminin