SÍGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare convențională formată din litera inițială sau din grupul de litere inițiale folosite în inscripții, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi. – Din fr. sigle, lat. sigla.

SÍGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare convențională formată din litera inițială sau din grupul de litere inițiale folosite în inscripții, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi. – Din fr. sigle, lat. sigla.

SÍGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare prin inițiale a cuvintelor întrebuințate pe monede, în inscripții și în texte, pentru a evita cuvinte sau titluri prea lungi.

síglă (si-glă) s. f., g.-d. art. síglei; pl. sígle

síglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. síglei; pl. sígle

SÍGLĂ s.f. Literă sau grup de litere folosite ca semn de prescurtare în inscripții, în manuscrise vechi, în bibliografii etc. [< fr. sigle, cf. lat. siglum – abreviere].

SÍGLĂ s. f. literă sau grup de litere, constituind abrevierea unor termeni utilizați frecvent. (< fr. sigle, lat. sigla)

SÍGLĂ ~e f. Grup de litere inițiale care constituie o abreviere. [Sil. si-glă] /<fr. sigle

síglă f., pl. e și síglu n., pl. e (it. sigla, lat. siglum, fr. sigle, m.). Literă inițială Întrebuințată ca prescurtare pe monumente, pe medaliĭ și’n vechile manuscripte.

SÍGLĂ s. f. (cf. fr. sigle, lat. sigla): prescurtare convențională formată din litera inițială sau din grupul de litere inițiale folosite în inscripții, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi, ca de exemplu ArhO (Arhivele Olteniei), RRL (Revue Roumaine de Linguistique), SG (Studii de gramatică) etc.