Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru sigiliu

SIG├ŹLIU, sigilii, s. n. 1. Plac─â (fixat─â pe un m├óner) pe care este gravat─â o monogram─â, o emblem─â, o efigie etc. ╚Öi care se aplic─â pe un act oficial, ca dovad─â a autenticit─â╚Ťii lui. ÔÖŽ Semn imprimat pe ceva (cu tu╚Ö sau cu cear─â ro╚Öie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ÔÖŽ Fig. Semn distinctiv, marc─â. 2. Pecete de cear─â ro╚Öie pe care s-a imprimat prin ap─âsare o ╚Ötampil─â ╚Öi care serve╚Öte la sigilarea unui lucru, a unei ├«nc─âperi etc. pentru a evita desfacerea lui de c─âtre persoane neautorizate. [Var.: sig├şl s. n.] ÔÇô Din lat. sigillum.
SIG├ŹLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alc─âtuit dintr-o plac─â (fixat─â pe un m├óner) pe care este gravat─â o monogram─â, o emblem─â, o efigie etc. ╚Öi care se aplic─â pe un act oficial, ca dovad─â a autenticit─â╚Ťii lui. ÔÖŽ Semn imprimat pe ceva (cu tu╚Ö sau cu cear─â ro╚Öie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ÔÖŽ Fig. Semn distinctiv, marc─â. 2. Cear─â ro╚Öie pe care s-a imprimat prin ap─âsare o ╚Ötampil─â ╚Öi care serve╚Öte la sigilarea unui lucru, a unei ├«nc─âperi etc. pentru a evita desfacera lui de c─âtre persoane neautorizate. [Var.: sig├şl s. n.] ÔÇô Din lat. sigillum.
SIG├ŹLIU, sigilii, s. n. 1. (Ast─âzi ├«n concuren╚Ť─â cu ╚Ötampil─â) Mic obiect alc─âtuit dintr-o plac─â (fixat─â pe un m├«ner) ╚Öi purt├«nd o inscrip╚Ťie, o emblem─â etc., care se aplic─â pe un act (oficial), ca dovad─â a autenticit─â╚Ťii lui. Nu se poate depune jur─âm├«ntul f─âr─â s─â fie de fa╚Ť─â secretarul de stat B─âlcescu, care e acum purt─âtorul sigiliului cel mare al ╚Ť─ârii. CAMIL PETRESCU, O. II 277. C├«te o scrisoare m─â caut─â din c├«nd ├«n cind, cu zece sigilii po╚Ötale. C. PETRESCU, A. 417. ÔÖŽ Text imprimat cu o ╚Ötampil─â. Se opri ├«naintea avizului din u╚Ö─â, scris de m├«n─â, cu cerneala violet─â palid─â ╚Öi ╚Ötears─â, a╚Öa c─â nu se mai putea citi semn─âturile ╚Öi sigiliul. C. PETRESCU, ├Ä. II 43. ÔŚŐ Sigiliu sec = urm─â ├«n relief pe care o las─â pe h├«rtie aplicarea unui sigiliu special. ÔÖŽ Fig. Semn distinctiv, marc─â. ├Äntre Rastignac ╚Öi Raskolnikov varia╚Ťia individualit─â╚Ťilor este infinit─â, dar toate poart─â sigiliul tipului social. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 488, 3/4. ├Äl ├«n╚Öf─âcase pe dup─â g├«t... ╚Öi, scutur├«ndu-l ├«ntr-o fierbinte ├«mbr─â╚Ťi╚Öare, ├«i ╚Öi a╚Öternuse pe obraz sigiliul mustecioarelor pom─âdate. C. PETRESCU, A. R. 12. Estera, o celebritate a Parisului de pe atunci, purta ├«n tr─âs─âturile figurii sale sigiliul frumuse╚Ťii ebraice. ALECSANDRI, O. P. 133. 2. Pecete de cear─â ro╚Öie pe care s-a aplicat o ╚Ötampil─â ╚Öi care serve╚Öte la sigilarea unui lucru, pentru a se evita desfacerea de c─âtre persoane neautorizate. Pune o ╚Ötampil─â. Inginerul are ╚Öi el alt─â ╚Ötampil─â pe care o pune pe un al doilea sigiliu. BOGZA, ╚Ü. 76. S-au tras obloanele, s-au lipit sigiliile. SAHIA, N. 91. ─éntr-o zi... primi o scrisoare cu sigiliul negru... o copie de pe un testament p─ârea a fi. EMINESCU, N. 40. ÔÇô Pl. ╚Öi: sigiliuri (I. IONESCU, D. 116). ÔÇô Variant─â: sig├şl (CAMILAR, N. I 20) s. n.
sig├şliu [liu pron. liu] s. n., art. sig├şliul; pl. sig├şlii, art. sig├şliile (-li-i-)
sig├şliu s. n. [-liu pron. -liu], art. sig├şliul; pl. sig├şlii, art. sig├şliile (sil. -li-i-)
SIG├ŹLIU s. pecete, ╚Ötampil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pecetlar, (reg.) biag, ╚Ötempel, ╚Ťil, (├«nv.) muhur, pecetnic, peciu.
SIG├ŹLIU s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristic─â, ├«nsu╚Öire, not─â, particularitate, proprietate, semn, specific, tr─âs─âtur─â.
SIG├ŹLIU s.n. Pecete, ╚Ötampil─â. ÔÖŽ (Fig.) Semn distinctiv, marc─â. [Pron. -liu, pl. -ii, -iuri, var. sigil s.n. / < lat. sigilium, cf. it. sigillo].
SIG├ŹLIU s. n. 1. pecete, ╚Ötampil─â. 2. (fig.) caracter distinctiv, marc─â, ├«nsemn. (< lat. sigillum)
sig├şliu (-├şi), s. n. ÔÇô Semn, marc─â imprimat─â. ÔÇô Var. sigil. Lat. sigillum (sec. XIX). ÔÇô Der. sigila, vb., din lat. sigillare. Cf. sugel.
SIG├ŹLIU ~i n. 1) Obiect const├ónd dintr-o plac─â cu m├óner, pe care este gravat─â ├«n relief o monogram─â, o efigie, o emblem─â ╚Öi care se aplic─â pe diverse obiecte (scrisori, acte oficiale, colete, ├«nc─âperi etc.) pentru a le atribui caracter de integritate sau valabilitate. 2) Semn imprimat pe ceva cu un astfel de obiect. 3) Pecete de cear─â ro╚Öie cu un astfel de semn. [Sil. -liu] /<lat. sigillum
*sig├şl n., pl. e (lat. sigillum, dim. d. signum, semn). Peceat─â, bucat─â de metal or─ş de lemn ├«n care-s s─âpate ni╚Öte litere (o emblem─â or─ş altceva) ╚Öi care se aplic─â pe cear─â (pe h├«rtie or─ş pe tinichea) ca s─â lase urma acelor litere: sigilu statulu─ş. Urma sigilulu─ş sa┼ş ceara pe care sÔÇÖa imprimat urma: a rupe sigilele. ÔÇô Fals sig├şli┼ş. V. dang├í, marc─â, stampil─â.
sigiliu s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTIC─é. ├ÄNSU╚śIRE. NOT─é. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TR─éS─éTUR─é.
SIGILIU s. pecete, ╚Ötampil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pecetlar, (reg.) biag, ╚Ötempel, ╚Ťil, (├«nv.) muhur, pecetnic, peciu.
sigiliu, sigilii s. n. (intl.) 1. amprentă digitală. 2. (la pl.) cătușe.

Sigiliu dex online | sinonim

Sigiliu definitie

Intrare: sigiliu
sigiliu 2 pl. -uri substantiv neutru
sigiliu 1 pl. -i substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: sigil─şu