sigila definitie

13 definiții pentru sigila

SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.
SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.
SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A aplica un sigiliu; (în special) a închide (un act, un pachet, o încăpere etc.), aplicînd sigilii (pentru a împiedica deschiderea de către persoane neautorizate); a pecetlui. Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. id. ib. 78.
sigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 sigileáză
sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. și pl. sigileáză
SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)
A sigila ≠ a desigila, a despecetlui
SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].
SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)
A SIGILÁ ~éz tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare
sigilà v. a pecetlui.
*sigiléz v. tr. (lat. sigillare). Pecetluĭesc, aplic ceară pe care imprim sigilu: sigilez o scrisoare, un act, o ușă (ca să sechestrez). Fig. Cimentez, întăresc: sigilez o amiciție. V. stampilez.
SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

sigila dex

Intrare: sigila
sigila verb grupa I conjugarea a II-a