Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sigila

SIGIL├ü, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a ├«nchide o scrisoare, un pachet, o ├«nc─âpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. ÔÇô Din lat., it. sigillare.
SIGIL├ü, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a ├«nchide o scrisoare, un pachet, o ├«nc─âpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. ÔÇô Din lat., it. sigillare.
SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A aplica un sigiliu; (în special) a închide (un act, un pachet, o încăpere etc.), aplicînd sigilii (pentru a împiedica deschiderea de către persoane neautorizate); a pecetlui. Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. id. ib. 78.
sigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 sigileáză
sigil├í vb., ind. prez. 1 sg. sigil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sigile├íz─â
SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)
A sigila Ôëá a desigila, a despecetlui
SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].
SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)
A SIGIL├ü ~├ęz tranz. (u╚Öi, seifuri, pachete etc.) A ├«nchide aplic├ónd un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare
sigilà v. a pecetlui.
*sigil├ęz v. tr. (lat. sigillare). Pecetlu─şesc, aplic cear─â pe care imprim sigilu: sigilez o scrisoare, un act, o u╚Ö─â (ca s─â sechestrez). Fig. Cimentez, ├«nt─âresc: sigilez o amici╚Ťie. V. stampilez.
SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

Sigila dex online | sinonim

Sigila definitie

Intrare: sigila
sigila verb grupa I conjugarea a II-a