SIFONÁ, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. A cocoloși, a boți, a mototoli. La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și sifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. ◊ Fig. Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.

sifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 sifoneáză

șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză

sifoná vb., ind. prez. 1 sg. sifonéz, 3 sg. și pl. sifoneáză

șifoná vb., ind. prez. 1 sg. șifonéz, 3 sg. și pl. șifoneáză

ȘIFONÁ vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

ȘIFONÁ vb. v. ofensa, supăra.

A șifona ≠ a călca

SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner].

ȘIFONÁ vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner].

SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner)

ȘIFONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner)

A SIFONÁ ~éz tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon

A ȘIFONÁ ~éz tranz. A face să se șifoneze. /<fr. chiffonner

A SE ȘIFONÁ mă ~éz intranz. 1) (despre țesături, îmbrăcăminte etc.) A-și pierde netezimea și forma; a se boți; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oțări. /<fr. chiffonner

șifonà v. a mototoli (= fr. chiffonner).

*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc.

ȘIFONA vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

șifona vb. v. OFENSA. SUPĂRA.

a șifona mutra expr. (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.

șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla.