SIFLÉE, siflee, s. f. Fluier cu ajutorul căruia se dau diverse semnale la bordul navei. [Var.: siflíe s. f.] – Din fr. sifflet.

SIFLÍE s. f. v. siflee.

SIFLÉE, siflee, s. f. Fluier cu ajutorul căruia se dau diverse semnale la bordul navei. [Var.: siflíe s. f.] – Din fr. sifflet.

SIFLÍE s. f. v. siflee.

SIFLÍE, siflii, s. f. Aparat care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în navigație; sirenă. Echipajul la posturile de plecare! răsună vocea șefului de echipaj, urmată de sunetele sifliilor de pe punte. BART, S. M. 14. Sifliile incep să sune pe punte, oamenii grăbiți se strîng la posturi. id. ib. 19.

siflée (si-fle-) s. f., art. sifléea, g.-d. art. sifléei; pl. siflée

siflée s. f. (sil. -fle-), art. sifléea, g.-d. art. sifléei; pl. siflée, art. sifléele

SIFLÉE s.f. Fluier cu care se dau diferite comenzi la bordul navei. [Pron. -fle-e, pl. invar. / < fr. sifflet].

SIFLÉE s. f. fluier special cu care se dau diferite comenzi la bordul unei nave. (< fr. sifflet)

*siflíe f. (alterat din fr. sifflet). Mar. Șuĭerătoare.