siflantă definitie

2 intrări

14 definiții pentru siflantă

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.
SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.
SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. 1. (Despre respirație) Șuierător, strident, zgomotos. 2. (În expr.) Consoană siflantă (și substantivat, f.) = consoană sibilantă, v. sibilant.
!siflánt (si-flant) adj. m.; f. siflántă, pl. siflánte
siflántă (consoană) s. f., g.-d. art. siflántei; pl. siflánte
siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. și f. siflánte
SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.
SIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respirație) Șuierător; strident. 2. (Fon.) Consoană siflantă (și s.f.) = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].
SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant)
SIFLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. /<fr. sifflant
siflantă f. Gram. sibilantă.
SIFLANT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
SIFLANTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.

siflantă dex

Intrare: siflant
siflant adjectiv
  • silabisire: -flant
Intrare: siflantă
siflantă