SIDERÍT1, siderite, s. n. Sideroză (1). – Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit.

SIDERÍT2, siderite, s. n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. – Din fr. sidérite.

SIDERÍT1, siderite, s. n. Sideroză (1). – Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit.

SIDERÍT2, siderite, s. n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. – Din fr. sidérite.

SIDERÍT s. n. 1. Sideroză (1). 2. Meteorit constituit aproape în întregime din fier.

siderít s. n., pl. sideríte

siderít s. n., (meteoriți) pl. sideríte

SIDERÍT s. v. sideroză.

SIDERÍT s.n. Carbonat natural de fier; sideroză (1). [Pl. -te. / < fr. sidérite, cf. lat. sideritis].

SIDERÍT s. n. 1. carbonat natural de fier; sideroză (1). 2. meteorit din fier. (< fr. sidérite, germ. Siderit)

SIDERÍT ~e n. Carbonat natural de fier. /<fr. sidérite

SIDERIT s. (MIN.) sideroză.