Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru sidelcă

SIDÉLCĂ, sidelci, s. f. (Reg.) Perniță care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului pentru ca animalul să nu se rănească. – Din ucr. sidelka, rus. sedelka.
SIDÉLCĂ, sidelci, s. f. (Reg.) Perniță care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului pentru ca animalul să nu se rănească. – Din ucr. sidelka, rus. sedelka.
SIDÉLCĂ, sidelci, s. f. Perniță care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului, pentru ca animalul să nu se rănească.
sidélcă (reg.) s. f., g.-d. art. sidélcii; pl. sidélci
sidélcă s. f., g.-d. art. sidélcii; pl. sidélci
SIDÉLCĂ ~ci f. 1) Pernă mică care se fixează sub cureaua hamului pentru a feri corpul calului de rosături. 2) Cârlig de împletit. /<ucr. sidelka, rus. sedelka
sidélcă, sidélci, s.f. (reg.) 1. perniță care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului, pentru ca animalul să nu se rănească. 2. scaun pe care stă țesătoarea la războiul de țesut.
sedélcă și sidélcă f., pl. ĭ (rus. sĭedétka, dim. d. siedló, șa, d. sidĭetĭ, a ședea, vsl. sĭedĭeti. V. siliște, șa, șed, saĭ- dacar 2). Est. Șaŭa cea mică care se pune pe spinarea caluluĭ înhămat la căruță. – Pop. săd-, sad- și sîd-.
sidélcă V. sedelcă.

sidelcă definitie

sidelcă dex

Intrare: sidelcă
sidelcă substantiv feminin