SECRIÁȘ s. n. v. sicriaș.

SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. [Pr.: -cri-aș. – Var.: sicriuáș, secriáș s. n.] – Sicriu + suf. -aș.

SICRIUÁȘ s. n. v. sicriaș.

SECRIÁȘ s. n. v. sicriaș.

SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. [Pr.: -cri-aș. – Var.: sicriuáș, secriáș s. n.] – Sicriu + suf. -aș.

SICRIUÁȘ s. n. v. sicriaș.

SECRIÁȘ s. n. v. sicriaș.

SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. Văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine și auzi un orăcăit de copil ieșind dintr-însul. ISPIRESCU, L. 146. – Variantă: secriáș (MARIAN, NA. 75) s. n.

SICRIUÁȘ, sicriuașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui sicriu (2). Fructe bizare și aurite de tropice, culcate delicat în sicriuașe fine de papură. C. PETRESCU, C. V. 119.

sicriáș (si-cri-aș) s. n., pl. sicriáșe

sicriáș s. n. (sil. -cri-aș), pl. sicriáșe

SICRIÁȘ s. v. casetă, cutioară, cutiuță, lădișoară, lădiță.

sicriaș s. v. CASETĂ. CUTIOARĂ. CUTIUȚĂ. LĂDIȘOARĂ. LĂDIȚĂ.