sicomor definitie

14 definiții pentru sicomor

SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.
SICOMÓR, sicomori, s. m. Copac exotic gigant din aceeași familie cu duzii, cu lemn tare, cu fructe albe-gălbui, dulci, comestibile, de forma smochinelor (Ficus sycomorus). Uită țara voastră unde nu-nflorește Sicomorul verde. BOLINTINEANU, O. 108. Colo sub sicomori tineri... se zărește minareaua. NEGRUZZI, S. II 131.
sicomór s. m., pl. sicomóri
sicomór s. m., pl. sicomóri
SICOMÓR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicamenă.
SICOMÓR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros].
SICOMÓR s. m. arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, cu lemnul tare și fructe dulci, comestibile. (< fr. sycomore)
sicomór (-ri), s. m. – Arbore exotic cu fructe ca smochinele. – Var. înv. sicomoriu. Ngr. συϰόμορος (sec. XVI). Apare la Coresi; nu este menționat în vocabularele speciale.
SICOMÓR ~i m. Arbore exotic asemănător cu smochinul, cu tulpina înaltă și fructe dulci, albe-gălbui, comestibile. /<fr. sycomore
sicomor m. un fel de smochin originar din Egipt.
*sicomór m. (vgr. sykómoros, d. sykon, smochină și móron, mur [care produce mure]). Un fel de smochin cu frunzele ca muru. Un fel de arțar.
SICOMOR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicamenă.
SICOMÓR (< fr.; cuv. gr.) s. m. Arbore exotic din E Africii, de talie înaltă uneori cu diametrul coroanei de peste 30 m, cu frunze strălucitoare ovale și fructe comestibile, asemănătoare smochinelor (Ficus sycomorus).

sicomor dex

Intrare: sicomor
sicomor substantiv masculin