siciliană definitie

15 definiții pentru siciliană

SICILIÁN, -Ă, sicilieni, -e, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparține Siciliei sau sicilienilor (I 1), privitor la Sicilia ori la sicilieni. 3. Adj. (în sintagma ) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de șah. II. 1. S. n. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la sicilian (II 1) și la stratele sale. III. S. f. Vechi dans italian cu o mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios și pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.
SICILIÁN, -Ă, sicilieni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparține sicilienilor (I 1) sau Siciliei, privitor la sicilieni sau la Sicilia. 3. Adj. (În sintagma) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de șah. II. 1. Subst. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la formațiile și la etajul sicilianului (II 1 ). III. S. f. Vechi dans italian cu o mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios și pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.
sicilián2 (eră geologică) (-li-an) s. n.
sicilián1 (-li-an) adj. m., (persoană) s. m., pl. siciliéni (-li-eni); adj. f. (persoană, dans) s. f. siciliánă, pl. siciliéne
sicilián (persoană) s. m., adj. m. (sil. -li-an); pl. siciliéni (sil. -li-eni); f. sg. siciliánă, g.-d. art. siciliénei, pl. siciliéne
sicilián (geol.) s. n. (sil. -li-an)
siciliánă (dans) s. f. (sil. -li-a-)
SICILIÁNĂ s. v. siciliancă.
SICILIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -li-an. / < fr. sicilien, cf. Sicilia – insulă italiană în Marea Mediterană].
SICILIÁNĂ s.f. 1. Vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia acestui dans. 2. (În sec. XVII-XVIII) Parte lentă a lucrărilor instrumentale; formă a ariilor lirice. [Pron. -li-a-. / < it. siciliana].
SICILIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia. II. adj. 1. referitor la Sicilia. 2. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de șah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată. ◊ (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia. III. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. IV. s. f. 1. vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice. (< fr. sicilien, it. siciliano)
Vespere siciliene f. pl. măcelul Francezilor din Sicilia în Lunea Paștilor din anul 1282 (semnalul fu dat cu clopotele de vespere sau de vecernie).
SICILIA s. siciliancă.
SICILIANCĂ s. siciliană.
siciliană, străvechi dans* pastoral, de obârșie ipotetic siciliană, stilizat și introdus în muzica cultă pe la începutul sec. 16. Inițial, dansul era viu, săltăreț, apropiat de gigă*. În sec. 17 apare însă și un alt tip de s., care coexistă o vreme cu cel dintâi, pentru ca în prima jumătate a veacului 18 să-l înlocuiască impunându-și caracteristicile: atmosferă elegiacă, mișcare moderată (larghetto), metru ternar* (6/8, 12/8) sau binar* cu subdiviziuni ternare (4/4), ritm punctat, cu preferință pentru utilizarea acordului* de sextă* napolitană. În această din urmă formă, s. este adoptată, ca secțiune lentă mediană sau moment liric, în multe din sonatele*, concertele* instr. și operele lui Scarlatti, Vivaldi, Pergolesi, J.S. Bach, Haendel, Leclair, Boccherini, Mozart și ale contemporanilor lor. Spre sfârșitul sec. 18, dansul iese din modă, se mai compun totuși sporadic s. până în epoca modernă (Chausson, Fauré, Duruflé, Nottara ș.a.).

siciliană dex

Intrare: sicilian (adj.)
sicilian adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -li-an
Intrare: siciliană
siciliană substantiv neutru substantiv feminin
  • silabisire: -li-an
Intrare: siciliană
siciliană